Plantele pot elibera, in vederea reproducerii, mici particule, numite polen. Acestea sunt foarte fine si invizibile ochiului liber, iar in interior contin gametul masculin. Acesta este protejat printr-un invelis extern destul de rezistent conditiilor, adesea neprielnice, din mediul extern. Cand granulele de polen ajung in contact cu un pistil compatibil sau cu o floare ce infloreste, o poate poleniza. Cand ajunge insa in contact cu mucoasa nazala, rezultatul nu mai este la fel de …”poetic”.

Polenul poate determina efecte foarte neplacute daca este inhalat de o persoana cu un teren atopic. Acest teren imun este esential pentru aparitia alergiilor. De aceea nu toti ne confruntam cu astfel de simptome cand atmosfera este incarcata cu polen. Terenul atopic presupune existenta unei hiperactivari a sistemului imun cu productia de anticorpi. Polenul este recunoscut deci drept un antigen, capabil sa dauneze organismului.

De aceea, sistemul imunitar incearca sa il inlature. Anticorpii, care sunt in general directionati impotriva bacteriilor sau virusurilor, vor declansa o reactie intensa si impotriva polenului. Rezultatul acestor reactii: eliberarea masiva in torentul sangvin a unor mediatori specifici, in principal histamina. Acestia sunt apoi responsabili de manifestarile clinice din cadrul alergiilor: rinoree, conjunctivita, hiperlacrimatie.