Momentul scuzelor istorice se pare că nu a trecut în diplomaţia internaţională. Ambasada britanică din Washington a prezentat scuze după ce a postat o imagine controversată cu un tort aniversar reprezentând Casa Albă, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la incendierea sediului Preşedinţiei americane de către trupe britanice, relatează CNN. Ambasada britanică a postat pe propriul cont de Twitter o imagine cu un tort în forma Casei Albe, câteva artificii şi steagurile celor două ţări. Comentariul imaginii era „Doar artificii de această dată!“
Se pare că mulţi americani nu au gustat gluma, mai ales că nici nu prea posedă simţul umorului, şi s-au arătat indignaţi, ultragiaţi, iar o persoană a comentat pe Twitter că postarea englezilor este „de prost gust la modul extrem“. Probabil, că ocupaţi cu indignarea, americanii nici nu ştiu că incidentul respectiv s-a petrecut pe fondul unui război de agresiune pornit chiar de Statele Unite.
Pentru a totuşi „politically correct“, ambasada Regatului Unit şi-a cerut scuze pentru glumă: „Prezentăm scuze pentru postarea precedentă. De fapt, intenţionam să marcăm un eveniment istoric şi să celebrăm relaţia puternică de prietenie de acum“. Ultima postare conţine şi o trimitere la editorialul scris în Huffington Post de Patrick Davies, adjunctul ambasadorului britanic din Statele Unite. "Ţările noastre sunt mai apropiate ca niciodată. Departe de a lupta unii cu alţii, militarii noştri participă la operaţiuni comune. Nu mai este nevoie să spunem, dar evenimentele din august 1814 au fost lăsate mult în urmă", a comentat Patrick Davies.
Cum a ars Washingtonul, capitala americană ?
În 1814, în timpul „Războiului din 1812“ – război desfăşurat între 1812-1815 - clădirea Casei Albe a fost incendiată de către soldaţii britanici împreună cu tot oraşul Washington, drept răzbunare pentru incendierea clădirii Parlamentului canadian din Toronto de către trupele americane în 1813. Războiul a fost declanşat în 1812 de către Statele Unite, în dorinţa de expansiune pentru teritoriile din nord-vestul continentului nord-american, teritorii ce aparţineau Canadei, dominion şi protectorat britanic. Americanii sperau ca britanicii, prinşi în conflictul cu Imperiul lui Napoleon, să nu mai aibă forţa de a riposta. Numai că Napoleon a fost înfrânt şi obligat să abdice în aprilie 1814, iar britanicii au început să trimită peste Atlantic unităţi profesioniste de veterani.
Cum a fost ocupată capitala americană şi cum a dat bir cu fugiţii preşedintele american ?
Generalul George Prevost a lansat o invazie majoră a statului New York. În paralel, o brigadă compusă din veterani ai ducelui de Wellington condusă de generalul Robert Ross a traversat Golful Chesapeake cu scopul de a crea o diversiune pe coastele SUA. Coordonatorul acţiunii era însă viceamiralul Alexander Cochrane, comandantul Flotei Regale din America de Nord. Acesta simţise că era o bună ocazie să atace capitala americană. O flotilă britanică cu trupe a avansat pe râul Potomac putând ameninţa Washington şi Baltimore, lucru care i-a încurcat pe americani, care erau siguri că englezii erau interesaţi de ultimul oraş, important nod comercial. În noaptea de 23 august 1814, englezii puteau intra în capitala americană fără să întâmpine rezistenţă, dar generalul Ross, mai prudent a campat pentru odihna trupelor în apropiere de Bladensburg, un orăşel situat la aproape 13 kilometri de Washington. Forţele lui Ross totalizau 4.370 de oameni, dintre care câţiva erau negrii fugiţi din sclavia stâpânilor americani. Americanii reuşiseră să intre în alertă şi să mobilizeze sub comanda unui generalului brigadier William H. Winder peste 7000 de oameni, slab instruiţi şi 18 tunuri. Englezii, deşi depăşiţi numeric şi foarte obosiţi după un mars de cinci zile, reuşesc să-i pună pe fugă pe americani, o umilinţă pe care istoricii americani o amintesc în treacăt.
Martor al Bătăliei de la Bladensburg, preşedintele SUA, James Madison şi întreg guvernul părăsesc în grabă capitala. În aceeaşi seară, „tunicile roşii“ –denumire generică a trupelor britanice care au purtat uniforme roşii timp de aproape trei secole- au intrat în Washington fără a mai întâmpina nicio rezistenţă. Englezii au incendiat toate clădirile guvernamentale din oraş precum Capitoliul, sediul legislativului, Biblioteca Congresului cu 3000 de volume unicat şi numeroase alte clădiri de pe dealul Capitoliului. Sediul preşedinţiei, Casa Albă, celebra clădire construită între 1792-1800, a fost arsă pe îndelete. Clădirea Trezoreriei nu a scăpat atenţiei britanicilor, care au căutat în zadar aur şi obiecte preţioase. În lipsa oricăror rezultate, englezii au ars şi acest imobil.
O furtună puternică şi moartea unor soldaţi într-un accident i-a determinat pe britanici, în pragul extenuării, să părăsească oraşul pentru a se întoarce la vasele de pe râu. Ocupaţia britanică a durat 26 de ore şi a lăsat un oraş fumegând. Preşedintele Madison s-a întors în capitală abia pe 1 septembrie.
Războiul care s-a încheiat în anul următor nu a dus niciun câştig economic, teritorial pentru nicio parte implicată. Sfârşitul acestui război a marcat doar eşecul tendinţelor expansioniste ale Statelor Unite către nordul continentului. De acum încolo SUA se vor izola tot mai mult de restul lumii şi se vor concentra în viitor pe cucerirea „Vestului Sălbatic“ , pe acapararea de teritorii în America Centrală, în detrimentul Mexicului şi Spaniei, state mult mai slabe pentru a riposta atât de prompt precum britanicii.
