Ştiu, vorbele nu ţin de foame! M-am săturat să tot aud asta în jurul meu! Bani, bani, bani! E majoritară percepţia asta că trebuie să faci bani din orice, mai puţin din cuvinte. Cuvintele nu se vând la bucată şi nici măcar angro. Nu au preţ, nu pot fi mercantilizate. D-aia nici nu au valoare astăzi, când, bătrânei sau tinerei, românilor li se dilată pupilele doar când văd bani!

Cu bani poţi face orice, e adevărat! Ai confort, ai relaţii, ai şansa să te uiţi de sus.

Adevărata provocare e să afli ce poţi face fără bani! Şi aici intervine durerea. Pentru că mulţi consideră că nu pot face nimic, pentru că sunt doar chiriaşi restanţieri în propriile trupuri vidate de spirit!

Ce naiba sunt cuvintele? Cine mai are nevoie de ele? Şi, mai ales, ce mama naibii de avantaj financiar îmi generează folosirea lor? Adică, pe lumea asta, poate exista viaţă dincolo de bani?

Sunt întrebări pe care mulţi dintre noi nici măcar nu se mai sinchisesc să şi le adreseze. Sunt considerate fără rost, ca şi răspunsurile.

Conglomeratele astea de litere inutile, aşa cum sunt percepute cuvintele, pot fi soluţia pentru probleme la care banii nu au resort să ajungă!

Cuvintele, citite, ascultate, rostite, dar, mai ales, înţelese pot crea o stare de bine pe care nu o pot percepe posesorii pupilelor dilatate de vederea banilor!

Tristeţea milionarilor în euro nu e doar o figură de stil. Preocuparea excesivă pentru acumularea de capital te poate îndepărta de esenţa umană.

Singurele fiinţe care au capacitatea de a folosi cuvântul nu ştiu sau nu vor să-şi folosească tocmai această capacitate.

Şi aşa va fi, cât timp „cuvântul” va pierde prin neprezentare orice meci cu „banul”.  

Că nu se poate trăi fără bani este limpede. Dar, la fel de limpede este şi faptul că folosirea deşteaptă a cuvântului, pentru a înţelege ceea ce trăieşti, este necesară pentru a nu rămâne chiriaş restanţier în trupul vidat de suflet!