Ploieştiul a fost gazda unei vizite memorabile, a liderului unei mari puteri, fapt ilustrat la acea vreme în toate publicaţiile importante din Europa, mai ales că două state puternice se aflau în război. Evenimentul s-a petrecut acum 137 de ani, la şapte ani după incidentul cunoscut drept „Republica de la Ploieşti“.

În 1877, timp de 19 zile, pe fondul izbucnirii războiului ruso-turc, la care a participat şi România pentru a-şi câştiga independenţa, Ploieştiul a fost în centrul atenţiei presei internaţionale şi cancelariilor marilor puteri europene. Un personaj extrem de important a ales să locuiască timp de aproape trei săptămâni în oraşul petrolului.

Este vorba de Împăratul Rusiei, Alexandru al II-lea, unul dintre militanţii de seamă ai panslavismului, ai expansiunii statului rus şi unul dintre reformatorii societăţii. Este cel care a dat un suflu nou acţiunii de modernizare a Rusiei.

Ţarul Alexandru a ajuns la Ploieşti în seara zilei de 25 mai, pe fundalul salvelor de tun românesc. În gară – actuala Gara de Sud - Alexandru II a fost întâmpinat de reprezentanţii oraşului şi ai judeţului cu pâine şi sare. Evident, nu lipseau înalţii ofiţeri ai Cartierului General general rus, o companie de voluntari bulgari, o delegaţie a Armatei Române, în frunte cu generalul Florescu, şi zece fete în costume naţionale care i-au oferit flori.

După ceremonie, trăsura imperială l-a dus, cu alaiul cuvenit şi în aclamaţiile ploieştenilor, la Casa Istrate Negulescu, clădire aflată şi astăzi pe strada Stadionului (pe atunci, strada Sfântul Nicolae), dar cu arhitectura modificată. Oamenii Primăriei au udat necontenit drumul pe care locuia ţarul, deoarece străzile nu erau pavate, iar Alexandru al II-lea, deşi era un om solid, suferea de astm şi nu suporta praful.

Alegerea locaţiei nu era întâmplătoare: în apropiere îşi aveau baza, refugiaţii bulgari, luptători pentru independenţa ţării de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Cum Rusia pornise oficial acest război împotriva turcilor, tocmai pentru a-i salva pe „fraţii“ lor slavi şi creştini de sub „jugul otoman“, stabilirea temporară la Ploieşti, înaintea pornirii ostilităţilor era un mesaj către poporul bulgar, că nu a rămas singur în faţa ocupaţiei turceşti. Ca atare, în zona Primăriei vechi (actualul Hotel Prahova) şi-au stabilit reşedinţele, în diverse locuinţe particulare rechiziţionate din timp de statul român, ţarul Alexandru al II-lea, cancelarul Rusiei, Alexandru Corceakov, ministrul de război feldmareşalul Dimitri Miliuitin, Marele Duce Nicolae, fratele ţarului, prinţul moştenitor „ţariceviciul“ Alexandru (viitorul ţar Alexandru al III-lea), în vârstă de 32 de ani şi Marele Duce Vladimir, fiul mai mic al ţarului. Nu au lipsit nici generali ruşi, din Marele Stat Major.

Datorită importantului oaspete, mai multe subunităţi ruseşti destinate protecţiei demnitarilor au fost încazarmate aici, în diverse clădiri. Cazacii de pe Don, în frumoasele lor tunici roşii sau albastre, au stat şi în corturi cazone, amplasate la marginea oraşului sau în curţile unor particulari.

Icoana „cu trei mâini“

Timp de 19 zile cât a stat la Ploieşti, împăratul s-a plimbat prin oraş, a vizitat mai multe biserici, mai ales că atunci s-a nimerit să fie şi Sărbătoarea Învierii Domnului, dar a fost impresionat în mod deosebit de lăcaşul Maica Precista cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“,  căruia i-a donat o frumoasă icoană argintată, a Maicii Domnului „cu trei mâini“, considerată făcătoare de minuni, la care s-a închinat chiar înaintea plecării pe frontul din Bulgaria. Acesta a mai donat câteva cruci din aur şi Bisericii Sfântul Nicolae Nou din Ploieşti.

În centrul atenţiei

În casa Edgar Mamaciu (acum berărie, vizavi de Hotel Prahova) a stat cancelarul Gorceakov. Conform istoricului ploieştean Paul D. Popescu, cu câteva zile înainte de plecarea din Ploieşti, din această casă, cancelarul Rusiei şi ţarul Alexandru au trimis notificări cancelariilor europene asupra pretenţiilor Rusiei privind sudului Basarabiei (teritoriu care fusese restituit României în 1856). Este vorba de schimbul pe care Rusia l-a impus României sub ameninţarea cu ocupaţia militară după război, prin care ne propuneau să cedăm Rusiei trei judeţe (Cahul, Ismail şi Bolgrad), pentru a beneficia de Dobrogea, smulsă de la de învinsul Imperiu Otoman.

Timp de 19 zile (25 mai — 13 iunie), oraşul a devenit un veritabil centru internaţional, atrăgând atenţia întregii Europe. A fost pur şi simplu invadat de corespondenţi ai unor ziare de peste hotare care relatau toate activităţile majestăţii sale imperiale. Numeroasa suită imperială a primit vizita principelui Alexandru Battenberg, viitorul suveran al Bulgariei, care a locuit chiar aici în această perioadă, dar şi pe a principelui României, Carol I, care prima dată l-a vizitat pe ţar pe 26 mai, solicitându-i o alianţă împotriva Turciei. Ţarul s-a eschivat de la un răspuns, dar i-a oferit o scurtă defilare militară a trupelor, chiar pe strada unde locuia. Peste două zile, principele Carol I a revenit la Ploieşti însoţit de principesa Elisabeta. Împăratul i-a întâmpinat pe oaspeţi cu mult fast, împreună cu fratele său, Marele Duce Nicolae, şi cu o gardă de onoare. La Casa Negulescu, au luat cu toţii un dejun cu bunătăţi, acompaniat de muzică, iar la plecare, după-amiază, ţarul i-a condus pe suveranii României la gară.

În acea vreme, Ploieştiul era străbătut necontenit de marile unităţi ruseşti care se îndreptau către Dunăre, pentru a trece în Bulgaria. Deşi, în general, bunurile rechiziţionate sau distruse de trupele ruseşti au fost plătite, totuşi pentru ploieşteni prezenţa acestora a însemnat un sacrificiu greu şi o povară. În schimb, ofiţerii imperiali au remarcat că, în ciuda dificultăţilor, ploieştenii au avut o atitudine prietenoasă şi ospitalieră. Orice abuz al soldaţilor ruşi, cunoscuţi pentru comportamentul lor dezordonat, a fost aspru pedepsit de către ofiţerii ruşi.

Alex Policală

Click pe imagini :