CSM va discuta joi modificarea Legii de funcţionare a Curţii Constituţionale a României privind suspendarea judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiilor.

Consiliul Superior al Magistraturii dezbate, în şedinţa plenului de joi, în vederea emiterii unui aviz, propunerea legislativă de modificare a Legii 47/1992 de funcţionare a Curţii Constituţionale a României (CCR) care prevede reintroducerea dispoziţiilor privind suspendarea judecării cauzei, aflată pe rolul instanţelor de drept comun, pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, scrie Agerpres.

În punctul de vedere al Direcţiei Legislaţie a CSM se apreciază că nu se justifică avizarea favorabilă a propunerii legislative.

În 18 noiembrie 2013, secretarul general al Parlamentului a înaintat CSM, spre avizare, propunerea legislativă a unor deputaţi UDMR pentru modificarea şi completarea Legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Propunerea legislativă se supune spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă cameră sesizată, Senatul fiind cea decizională.

Una dintre modificări vizează suspendarea ope legis a judecării cauzei pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, însă Direcţia Legislaţie consideră că aceasta nu este întemeiată, în primul rând din perspectiva istoricului dispoziţiilor.

„Astfel, în forma iniţială a legii, art. 23 alin. (6) teza I prevedea că 'în perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecăţii'. Prin Legea 138/1997 au fost modificate aceste dispoziţii, prevalându-se suspendarea de drept a cauzei pe perioada soluţionării excepţiei — art. 23 alin. (5). Ulterior, prin Legea 177/2010, s-a prevăzut abrogarea alin. (5) al art. 29, referitor la suspendarea obligatorie a cauzei“, menţionează Direcţia Consiliului.

Prin aceeaşi lege s-a introdus, corelativ, un nou caz de revizuire a hotărârilor atât în materie civilă, cât şi în materie penală.

În document, se reaminteşte că dispoziţiile Legii 177/2010, prin care au fost eliminate prevederile referitoare la suspendarea de drept a judecării cauzei, au fost supuse controlului CCR a priori, care prin decizia nr. 1106/2010 a respins obiecţia de neconstituţionalitate formulată. Atunci, Curtea a reţinut, printre altele, că opţiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de către părţi este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. Numărul extrem de ridicat al dosarelor aflate pe rolul CCR ca urmare a invocării frecvente a excepţiilor determină ca soluţionarea acestora să dureze extrem de mult, în detrimentul celerităţii judecăţii cauzelor.

„Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual şi arbitrariul într-o formă care nu poate fi sancţionată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecinţă imediată şi necesară a exercitării liberului acces la justiţie. Astfel, scopul primordial al controlului de constituţionalitate — interesul general al societăţii de a asana legislaţia în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituţionalitate — a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor părţi litigante care au folosit excepţia de neconstituţionalitate drept pretext pentru amânarea soluţiei pronunţate de instanţa în faţa căreia a fost dedus litigiul“, arată Direcţia Legislaţie a CSM.

În acelaşi punct de vedere se precizează că cealaltă modificare propusă vizează, referitor la controlul posterior al legilor şi ordonanţelor, trimiterea obligatorie a tuturor excepţiilor la CCR, urmând ca verificarea admisibilităţii acestora să se facă de către judecătorul raportor, şi nu de instanţă, motivat de împrejurarea că „judecătorul de drept comun nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională“. De asemenea, se propune ca, în măsura în care judecătorul raportor consideră că excepţia este vădit nefondată sau încalcă prevederile art. 29 alin. (1), (2) şi (3), să-l înştiinţeze pe preşedinte pentru convocarea completului de judecată, care va putea hotărî, cu unanimitate de voturi, să respingă excepţia, fără citarea părţilor.

„În opinia noastră, modificarea nu se justifică. (... ) Este neîndoielnic că, în România, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi legale, competenţa de 'a spune dreptul' în materie de constituţionalitate, deci de a hotărî în cauză, aparţine numai Curţii Constituţionale. (...) Instanţelor de drept comun nu le revine o astfel de competenţă, ele fiind însă abilitate a funcţiona ca un filtru al excepţiilor. (...) Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale“, se arată în document.

Sursa citată precizează că verificările instanţei au un caracter formal, singura care implică o apreciere ce are însă la baza date obiective fiind cea referitoare la legătura excepţiei cu soluţionarea cauzei.

„În opinia noastră, este însă firesc ca această verificare să fie făcută de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, care cunoaşte cel mai bine conţinutul dosarului, iar nu de judecătorul CCR desemnat ca raportor“, mai spune Direcţia Legislaţie.