M-a durut să văd faptul că un ploieştean cu care ne mândrim peste tot în lume, Cetăţean de Onoare, chiar, a fost acela care a înmânat trofeul de campioană echipei Steaua Bucureşti. Octavian Bellu, ploieşteanul cel mai cunoscut în lume din perspectiva succesului pe care l-a avut şi îl are în gimnastică, a fost, cel mai probabil, invitat de cineva să facă lucrul acesta. Acel cineva a profitat, evident, de faptul că Bellu era, din nou, omul momentului în sportul românesc după ce câştigase un nou titlu european cu echipa României.

Problema, în esenţă, nu este la acel „cineva”, ci la Bellu, efectiv. De ce a acceptat să facă asta? Ce legătură incredibil de strânsă există între Bellu şi Steaua? Chiar aşa, dacă te invită cineva să premiezi o echipă campioană dintr-un alt sport, tu zici „da”, fără ezitare?

Sigur, foarte mult timp am considerat că Bellu a ales, oarecum logic, să stea departe de lumea fotbalului, una total diferită de cea a gimnasticii. Era o decizie absolut logică a unui mare campion.Dar, să alegi să fii tu omul care înmânează trofeul Stelei, în condiţiile în care steliştii au dat dovadă de aroganţă maximă faţă de ploieşteni, pe care-i consideră „de la ţară”, nu este în regulă, domnule Bellu, cu tot respectul! Chiar dacă este dreptul dumneavoastră! Şi nici nu cred că sunteţi atât de naiv încât să se folosească cineva de dumneavoastră şi să nu vă prindeţi!

În final, o speţă!

Atunci când Petrolul Ploieşti a câştigat Cupa României, anul trecut, trofeul a fost înmânat ploieştenilor de către Mircea Dridea. Ştiţi ce a declarat Dridea despre acel moment?

„Am fost fericit şi onorat să înmânez Cupa României jucătorilor petrolişti, în vara anului trecut! Aşa m-am simţit atunci şi trebuie să le mulţumesc jucătorilor şi antrenorilor pentru că mi-au dat şansa asta! Oricum, convenisem înainte cu Puiu Iordănescu ca el să înmâneze trofeul dacă se întâmpla să câştige CFR Cluj. Eu nu puteam să fac asta!”

Atât!