Sunt puţini românii care ştiu că există Federaţia Română de Table /Backgammon. Şi mult mai puţini sunt aceia care ştiu că acest for este condus de Liviu Radu, un fost ciclist de performanţă, căruia îi place să joace şah! Despre modul în care percep românii acest sport, despre influenţa lui în alte ţări, dar şi despre banii care se pot câştiga de către un profesionist în table, aflaţi din interviul următor:
- Jurnalul Prahovean (JP): Cum a ajuns un fost ciclist de performanţă să conducă o astfel de federaţie?
- Liviu Radu (LR): Dintr-o întâmplare! Am vrut să organizez Turul României, după un model asemănător cu Turul Franţei. Demarasem toate discuţiile, am venit cu proiectul şi, când să-l punem în aplicare, am fost întrebat de către oamenii care erau dispuşi să investească în acest proiect ce au şi ei de câştigat din asta? Când am auzit, am lăsat totul baltă şi m-am dus la Monte Carlo la Campionatul Mondial de Backgammon. Acolo a început totul!
- JP: De la idee până la punerea în practică e ceva drum de parcurs, nu?
- LR: Nu a fost greu deloc. Şi ştiţi de ce? Pentru că în ţară am găsit o indiferenţă totală faţă de acest sport. Şi indiferenţa asta m-a ajutat într-un fel, în sensul că nu mi s-au pus piedici.
- JP: În România se joacă table pe bandă rulantă. Este corectă afirmaţia?
- LR: Ceea ce se joacă în Cişmigiu nu are prea mare legătură cu adevăratul joc Backgammon. Jucătorul român are inteligenţă, are fantezie, dar păcătuieşte la mentalitate. Românul joacă pe zar, cum se spune. Dacă are nevoie de un 2 şi nu îi pică pe zar, crede că are ghinion! Ceilalţi jucători se bazează pe acoperirea suprafeţei, pe ceea ce lasă în urmă. De exemplu: 6-4 nu se joacă niciodată poartă în casă, blochezi două pull-uri. E zar mare, se pleacă dacă dai 6-4. E calculat! Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Nu vorbim aici despre un joc de noroc, ci despre un sport care se bazează pe rigoare, pe calcule, pe strategie şi pe disciplină. Un jucător bun de table diminuează influenţa hazardului în joc. Vă spun că nu există mai mult de 10% noroc în acest sport.
- JP: Există jucători profesionişti de table în România?
- LR: Să lămurim un aspect. Jucătorul profesionist de table din asta trăieşte. Sunt bani foarte mulţi în joc la concursurile profesioniştilor. Un campion poate câştiga un milion de euro la o competiţie mondială. Oricum, vorbim despre sume foarte mari. În România nu avem jucători de acest gen, care să trăiască din asta! Avem, în schimb, un campion mondial, Ion Ressu, nepotul lui Camil Ressu, dar el trăieşte în Elveţia, chiar dacă este român. Este, însă, un nivel fantastic. Am pregătit doi ani doi români care aveau potenţial, dar le-am spus că vor pierde din primul tur la un asemenea concurs. Aşa a fost!
- JP: Liviu Radu a fost făcut marţ?
- LR: Da, e o poveste interesantă. V-am spus despre turneul de la Monte Carlo. Am ajuns în sferurile de finală şi aveam 4-1 în faţa unei femei, o americancă. Mie îmi mai trebuia o linie să mă calific. Ei bine, în acel moment ea mi-a pus cubul de dublaj, eu l-am luat şi m-a făcut marţ, m-a bătut cu 5-4. A fost primul şi singurul concurs la care am participat, dar nu o să uit niciodată. Pe urmă am înfiinţat federaţia şi nu am mai jucat. Acum joc şah!
- JP: Despre concursul de la Yell Wolf Pub ce ne puteţi spune?
-LR: Locaţia este perfectă pentru aşa ceva, la Ploieşti sunt jucători de table foarte buni.Cred că va fi un concurs atractiv, sunt toate motivele să fie aşa. Poate găsim aici băieţi cu potenţial care să poată fi pregătiţi pentru adevăratul joc de table. Va fi intersant de urmărit!
