Prima:

Se dau doi jucători. Ambii au jucat pentru o campioană din Uruguay în anul în care a luat titlul, dar n-au evoluat niciodată în afara ţării lor. Sunt tineri, valorează, împreună, aproape 1 milion de euro. Depărtarea de casă, contactul cu fotbalul european şi cu climatul celui autohton le creează probleme de adaptare. Ce trebuie să facă Mulţescu?

Prima dată, Mulţescu a luat foaia, a mototolit-o şi a aruncat-o la coş. Apoi, a luat-o, a desfăcut-o, dar a băgat-o în sertar. A mai scos-o pe masă la meciurile cu Jucu, CFR Suceava şi, bineînţeles, cele amicale, precum cel disputat sâmbătă, cu Oţelul Galaţi.

Dacă Mulţescu nu i-a luat, mult timp, în seamă pe Pastorini şi Gallegos, s-a văzut că jucătorii încearcă să-i integreze. Nu doar compatriotul lor Juan Angel Albin, care chiar a încercat permanent să-i joace. Pe Pastorini, în special. Este chiar impresionat, odată ce distingi mâna de ajutor întinsă. Asta chiar şi în condiţiile în care sarcina i-ar fost trasată de Gigi Mulţescu, deşi nu ar fi fost nevoie.

Este adevărat că lui Pastorini nu i-au ieşit mai multe faze. A dat însă o pasă de excepţie, o lungă diagonală care l-a lăsat pe Nkoyi singur cu portarul. Gallegos s-a mişcat ceva mai bine, dar se vede clar că nici unul, nici celălalt nu s-au adaptat, şi-au pierdut dramatic încrederea. Sunt jucători valoroşi, dar suferă fotbalistic, în deplinătatea termenului, cu toate semnificaţiile lui.

În mod normal, pentru un antrenor, un astfel de caz este o provocare. Pastorini, Gallegos şi N’Koyi reprezintă o problemă pe care Gigi Mulţescu trebuie să încerce să o rezolve. În fişa postului oricărui tehnician nu se regăsesc doar pregătirea meciurilor, tactica, alegerea celui mai bun unsprezece.

A doua:

Pecanha, Teixeira, Albin, De Lucas, Tamuz, Alcenat, Astafei, Geraldo sunt jucători pe care orice antrenor din Liga I i-ar dori la echipă. Mulţescu se poate considera fericit că poate lucra într-un asemenea cadru. Şi totuşi, de ce stă stinsă acea flacără care a încălzit, până acum, relaţia dintre tehnician şi vestiar?  

Focul nu poate fi întreţinut decât de antrenor. Cosmin Contra şi Răzvan Lucescu au fost adevăraţi maeştri în domeniu. Surprinderea nedisimulată a acestora la demiterea lui Lucescu a fost revelatoare. Există o prăpastie de netrecut între tehnician şi vestiar? În stabilirea unei proiecţii  putem lucra, deocamdată, cu următoarele date: discuţia dintre conducere şi jucători care a avut loc înaintea meciului a modificat starea de spirit şi, doi, jucătorii nu au dat impresia că împărtăşesc bucuria golurilor cu Mulţescu, la Cluj.

Venind după Contra şi Lucescu, Mulţescu a plecat, clar, cu un handicap. Unele dintre metodele sale rigide au dus la accentuarea răcirii şi singurul care poate dezgheţa situaţia este tot antrenorul Petrolului.

A treia:

Pe termen scurt, cea mai importantă problemă pe care Gheorghe Mulţescu trebuie să o rezolve este confruntarea cu ASA Târgu Mureş. Nu doar meciul, din campionat, ci, mai ales, acela din Cupa României. O calificare în semifinale ar “prelungi” statu-quo-ul în care se află unii dintre jucători, pentru care finala Cupei României şi posibilitatea de a câştiga un trofeu ar reprezenta un argument forte pentru continuarea activităţii la Ploieşti. Dacă şi parcursul din campionat le oferă lupilor perspective la titlu, cu atât mai bine.

Chiar şi slăbită după deciziile luate în urma meciului cu Steaua, ASA rămâne un adversar de care trebuie să ţii seama. Ieşirea Petrolului şi din acest obiectiv ar echivala cu un dezastru.

Acestea ar fi trei probleme la care Gheorghe Mulţescu ar trebui să găsească rezolvarea. Succes!