Didi, Vava, Garrincha, Zagalo şi mai ales Pele, dar şi Rivaldo, Bebeto, Ronaldo, Rivaldo sau Ronaldinho au oferit istoriei fotbalului lucruri care păreau atât de mari în fotbal. O istorie întreagă a unui fotbal fantastic, adevărat, nu axat pe distrugerea atacului adversarului şi atât, s-a năruit într-un meci.

Brazilia lui Scolari a intrat în istorie, după ce a pierdut cu Germania, în semifinale, scor 1-7. Nu va exista generaţie braziliană care să nu îşi amintească acest meci. Acesta este, de altfel, singurul merit al Germaniei. Acela de a fi trimis în istorie cea mai proastă naţională pe care a avut-o Brazilia, vreodată, la un mondial.

De aici şi până a pica în genunchi în faţa nemţilor, aşa cum au făcut toţi specialiştii, e cale lungă. Istoria meciului nu au scris-o nemţii, ci penibilii brazilieni, care au aruncat în deznădejde o ţară întreagă. Nu e nicio scofală să baţi cu 7-1 o echipă care a clacat psihic încă de la 0-1!  E ca şi când te-ai bucura să dai şapte pumni în faţa unui pugilist care nu se apără şi care are în colţ un antrenor fără prosop, pe care să-l arunce!

Dar, când văd că românii, care se pricep cu toţii la fotbal, logic, cad în genunchi şi din poziţia aia mai fac şi alte lucruri naţionalei Germaniei, e ilogic să încerci să mai explici ceva. V-au plăcut nemţii, nu? Aia e, fiecare înţelege cât poate!

Uite, după ce Thomas Muller a declarat că nu îl surprinde scorul şi că nimeni nu le poate sta în faţă, acum, un ziarist sportiv din România, din păcate destul de cunoscut, din studioul TVR, a spus sec: O declaraţie din care reiese un optimism moderat!!!!!

Nu se comentează nici asta şi nici atitudinea de a pica în admiraţie blegoasă pentru nemţi. Cheia a fost Brazilia! Sau lipsa ei, mai exact!   

Până la urmă, brazilienii ar trebui să fie foarte supăraţi de  Mauricio Pinilla, chilianul care a tras în bară în minutul 120 al meciului dintre Brazilia şi Chile, la scorul de 1-1. El şi norocul i-au pus pe brazilieni în neplăcuta situaţie de a ieşi din competiţie prin subsolul întunecat şi umed al sportului căruia i-au dat atât de multe.

Culmea, la un mondial găzduit la ei acasă şi în faţa unor spectatori care au cântat mereu, la acest Mondial, celebrul referen: Sunt brazilian şi am orgoliu!

Nemţii au fost călăi, la meciul cu Brazilia, dar e posibil ca ei să-şi fi asigurat doar dreptul de a păşi ultimii pe eşafod, ca victime! Cine ştie?