Condamnaţii penal cărora le-a expirat condamnarea, care au fost reabilitaţi sau amnistiaţi sau în cazul cărora a intervenit dezincriminarea infracţiunii pentru care au fost condamnaţi pot fi membri ai guvernului, arată Curtea Constituţională (CCR) în motivarea deciziei prin care a respins ca inadmisibilă sesizarea Avocatului Poporului la legea 90/2001. Judecătoarea Livia Stanciu, deşi a fost de acord cu respingerea ca inadmisibilă a sesizării făcute de Avocatul Poporului, respinge argumentele colegilor săi şi explică faptul că o persoană condamnată penal nu ar trebui să mai poată ocupa niciodată o funcţie de demnitate publică, spunând că reabilitarea nu şterge condamnarea.

”Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sintagma «nu au suferit condamnări penale» încetează să mai constituie o interdicţie la dobândirea calităţii de membru al Guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătoreasă definitivă, persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege. Orice altă interpretare dată sintagmei «nu au suferit condamnări penale» din cuprinsul art.2 din Legea nr.90/2001 ar fi contrară literei şi spiritului Constituţiei”, se arată în motivarea deciziei CCR.

Judecătorii explică în motivare că lipsa de coerenţă legislativă, adică faptul că un condamnat penal nu poate fi ministru, dar poate fi preşedinte al României sau parlamentar, trebuie rezolvată de către Parlament.

”Revine, aşadar, Parlamentului sarcina de a realiza o corelare necesară între condiţiile de acces în funcţia de membru al Guvernului şi cea de membru al Parlamentului, având în vedere, pe de o parte, compatibilitatea între cele două funcţii publice (…) şi, pe de altă parte, exigenţa ca exponenţii celor două puteri ale statului să beneficieze de condiţii similare de acces în funcţie, evitându-se situaţia ca, deşi compatibile la nivel constituţional, cele două funcţii devin incompatibile prin efectul unei legislaţii infraconstituţionale, în sensul că legea impune condiţii suplimentare care le face de jure incompatibile a fi exercitate simultan”, se mai arată în motivarea CCR.

Curtea dă indicaţii Parlamentului referitor la modul în care ar trebui să realizeze coerenţa legislativă cu privire la condiţiile de acces în funcţiile de demnitate publică. Judecătorii spun că legiutorul este liber să opteze între instituirea unei interdicţii cu caracter general – lipsa oricărei condamnări penale, aşa cum este în prezent, şi instituirea unei interdicţii speciale întemeiată pe criterii precum natura infracţiunilor, latura subiectivă sau pedeapsa aplicată.

”Legiuitorul urmează să ţină seama şi de faptul că interdicţiile trebuie reglementate într-un mod rezonabil şi proporţional în raport cu situaţia care le-a determinat, evitându-se stabilirea în dreptul pozitiv a unor interdicţii absolute şi perpetue”, mai arată judecătorii constituţionali în motivarea deciziei de respingere a sesizării Avocatului Poporului.

Livia Stanciu, deşi s-a pronunţat pentru respingerea sesizării, nu este de acord nici cu posibilitatea condamnaţilor penal reabilitaţi de a putea ocupa funcţii de demnitate publică, nici cu indicaţiile transmise de CCR Parlamentului. Judecătoarea a redactat o opinie concurentă prin care contestă punct cu punct argumentele colegilor săi.

”Instituția reabilitării, observăm că a fost creată pentru a încuraja comportamentul licit pentru viitor, pentru ștergerea unui trecut nedemn și pentru obținerea unui statut de încredere și demnitate în relațiile cu ceilalți membri ai societății. Reabilitarea, atât cea de drept, cât și cea judecătorească, nu șterge condamnarea. Aceasta rămâne o realitate judiciară ce nu poate fi desființată decât în cazul admiterii unei căi de atac extraordinare prin care s-ar recunoaște nevinovăția celui condamnat”, scris Stanciu în opinia concurentă.

”Reabilitarea, ca și amnistia, prescripția și alte cauze care înlătură aplicarea, executarea și consecințele pedepsei, reprezintă o renunțare din partea societății (statului) - pentru rațiuni conforme scopului represiunii - la măsurile de precauție luate față de fostul condamnat. Aceasta nu înseamnă însă și îndreptățirea de a ocupa funcții de demnitate publică, unde exigențele de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad”, mai argumentează judecătoarea.

Livia Stanciu respinge şi instituirea obligativităţii Parlamentului de a unifica legislaţia în ceea ce priveşte corelarea condiţiilor de acces în funcţia de membru al Guvernului şi cea de membru al Parlamentului.

”Aceste considerente nu ar fi trebuit să se regăsească, în această redactare, în prezenta decizie. Curtea nu poate impune obligații unor autorități publice câtă vreme ea însăși, în cuprinsul aceleiași decizii, a constatat că nu este competentă să o facă”, mai explică Livia Stanciu.

Judecătoarea mai spune şi că este o idee falsă aceea susţinută de colegii ei cum că toate considerentele cuprinse în motivarea deciziei ar fi obligatorii pentru Parlament.

”Au putere obligatorie și considerentele, atunci când sunt avute în vedere acele considerente în lipsa cărora nu ar fi posibila înțelegerea dispozitivului hotărârii. Doctrina și practica judiciară au statuat că acest tip de considerente reprezintă considerente decisive, adică acelea care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. Cu alte cuvinte, sunt obligatorii considerentele unei hotărâri judecătorești care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, iar nu cele care excedează acestui dispozitiv, cu atât mai puțin cele care, precum în prezenta decizie, îl contrazic”, argumentează Livia Stanciu.

Judecătoarea explică faptul că unificarea legislativă în domeniul condiţiilor de accedere într-o funcţie publică reprezintă opțiunea legiuitorului, iar eventualele critici care tind la modificarea acesteia, invocând o pretinsă lipsă de coerență legislativă, excedează competenței Curții Constituționale.

Decizia de respingere a sesizării Avocatului Poporului în ceea ce priveşte prevederea legislativă care interzice celor condamnaţi penal să fie membri ai Guvernului a fost luat cu şase voturi ”pentru” şi trei ”împotrivă”. Cei trei judecători care au votat ”împotrivă” – Valer Dorneanu, Marian Enache şi Maya Teodoroiu, toţi propuşi de PSD – au redactat o opinie separată.