Comisia Europeană critică, în raportul intermediar al Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), faptul că Parlamentul României a îngreunat lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, refuzând aproximativ o treime din solicitările DNA pentru ridicarea imunităţii unor parlamentari, în 2015, dar şi pentru faptul că a menţinut în funcţie parlamentari şi miniştri, după ce aceştia au fost urmăriţi penal sau chiar condamnaţi definitiv. Comisia Europeană arată, în recomandările sale privind sistemul judiciar românesc în 2016, că acest an este important prin prisma numirilor care vor avea loc la vârful sistemului şi care ar trebui să fie cât mai transparente posibil. Printre recomandări se numără operaţionalizarea şi numirea unei „conduceri puternice” la nou înfiinţata Agenţie pentru gestionarea bunurilor sechestrate, dar şi stabilirea unor criterii clare şi obiective privind motivarea refuzului de a ridica imunitatea parlamentarilor vizaţi de anchete.

Cea mai dură critică a Comisiei Europene în raportul de traseu al Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pe 2016 se adresează Parlamentului României, pentru că a blocat lupta împotriva corupţiei la nivel înalt, aplicând în mod netransparent şi arbitrar ridicarea imunităţii parlamentarilor şi miniştrilor vizaţi de anchetele DNA.

De altfel, una dintre recomandările Raportului, la capitolul privind lupta împotriva corupţiei, este „să se adopte criterii obiective pentru luarea şi motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunităţii parlamentarilor şi să se asigure faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie”.

Raportul arată că Parlamentul a refuzat aproximativ o treime din cererile DNA de ridicare a imunităţii unor parlamentari, pentru care se dorea începerea urmăririi penale sau reţinerea şi arestarea preventivă în dosare de corupţie, fără să existe criterii clare pentru aceste refuzuri.

„Deşi majoritatea cererilor au fost admise, rămâne valabil faptul că răspunsul Parlamentului la solicitările DNA este lipsit de criterii obiective pe baza cărora să se furnizeze o justificare clară şi consecventă în fiecare caz, în special pentru refuzuri. Nu au fost încă stabilite norme clare prin care să se dea curs recomandării MCV de a asigura aplicarea rapidă a normelor constituţionale privind suspendarea miniştrilor în cazul începerii acţiunii penale împotriva acestora şi suspendarea parlamentarilor în cazul pronunţării unor hotărâri negative în materie de integritate sau a unor hotărâri definitive pentru acte de corupţie cu privire la aceştia”, se arată în Raportul MCV privind evoluţia justiţiei din România.

Raportul mai arată că rămâne de actualitate situaţia descrisă în raportul de anul trecut: „miniştrii au rămas în funcţie după ce împotriva loc începuse acţiunea penală, iar parlamentarii cu condamnări definitive pentru corupţie au rămas în funcţie. Măsurile întreprinse în această privinţă au fost luate mai degrabă de unele partide politice decât de Parlament”.

Raportul MCV creditează principalele instituţii judiciare şi de integritate - DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, Agenţia Naţională de Integritate - pentru rezultatele obţinute anul trecut şi constată că reforma justiţiei a fost consolidată, menţinându-se traseul pozitiv din anii 2014 şi 2015.

„Rezultatele obţinute de principalele instituţii judiciare şi de integritate în ceea ce priveşte combaterea corupţiei la nivel înalt sunt în continuare impresionante. Sistemul judiciar în ansamblul său a continuat să dea dovadă de profesionalism, inclusiv de capacitate de adaptare la schimbările semnificative ale codurilor civile şi penale, de eforturi în vederea unificării jurisprudenţei şi de voinţa de a apăra independenţa sistemului judiciar. România a continuat să facă progrese în direcţia îndeplinirii obiectivelor de referinţă ale MCV”, arată raportul Comisiei Europene.

Totuşi, rămân în continuare provocări pentru sistemul judiciar românesc, arată Raportul: „Independenţa sistemului judiciar şi respectarea hotărârilor judecătoreşti continuă să se confrunte cu provocări. Reforma codurilor penale este pusă sub semnul întrebării în Parlament. Deciziile adoptate de Parlament cu privire la faptul de a permite sau nu organelor de urmărire penală să îi trateze pe parlamentari ca pe nişte cetăţeni obişnuiţi sunt în continuare lipsite de criterii obiective. Există măsuri îmbunătăţite de combatere a corupţiei generale, dar nu la scara şi cu voinţa politică necesară pentru a remedia această problemă, care este recunoscută pe scară largă drept o problemă sistemică. Reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei continuă să fie chestiuni importante pentru societatea românească, capabile să inspire demonstraţii publice la scară largă, şi este nevoie în continuare de sprijin pentru consolidarea reformei în vederea asigurării caracterului ireversibil al progreselor”.

Pentru independenţa sistemului judiciar, CE recomandă:

- Procedurile de numire deschise şi bazate pe merit.

- instituirea în timp util a unor proceduri clare şi solide pentru numirile în funcţiile de conducere din cadrul magistraturii prevăzute în 2016. „Pentru aceasta este nevoie ca, înainte cu câteva luni de fiecare procedură, să se stabilească diferitele etape şi criteriile care vor sta la baza deciziilor. Ar trebui să se utilizeze o abordare diferită pentru numirile în posturi care nu sunt posturi de conducere la cel mai înalt nivel în cadrul serviciilor de urmărire penală, acordându-li-se persoanelor nou-numite un rol important în selectarea echipelor lor. Ar trebui să se asigure transparenţa tuturor procedurilor”. Ulterior, ar trebui introdus prin lege, cu sprijinul Comisiei de la Veneţia, un sistem mai robust şi independent de numire a procurorilor de rang înalt.

- în Codul de conduită al parlamentarilor să fie incluse dispoziţii clare în ceea ce priveşte respectarea independenţei sistemului judiciar de către parlamentari şi în cadrul procesului parlamentar;

- noul Consiliu Superior al Magistraturii ar trebui să stabilească dacă pot fi întreprinse măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraţilor împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independenţa justiţiei.

Pentru reforma sistemului judiciar, există următoarele recomandări:

- un cadru legislativ stabil „ar fi benefic. Recomandările anterioare privind raţionalizarea instanţelor şi îmbunătăţirea executării hotărârilor judecătoreşti rămân valabile”.

- „faza actuală a reformei codurilor juridice ale României ar trebui încheiată rapid printr-un acord în Parlament privind modificarea codurilor, adoptându-se numai modificările care respectă opiniile instituţiilor judiciare, astfel cum au fost prezentate de guvern”.

- Guvernul şi Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să elaboreze un plan clar prin care să se asigure că noul termen-limită pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor restante din Codul de procedură civilă poate fi respectat.

Pentru integritate, există următoarele recomandări:

- „Integritatea ar trebui să fie principiul călăuzitor în viaţa publică, iar cadrul juridic şi instituţiile din domeniul integrităţii să fie concepute pentru a promova acest obiectiv. Este important să se îmbunătăţească acceptarea publică şi punerea în aplicare eficace a normelor în materie de incompatibilitate şi să se pună accentul pe prevenirea în amonte a incompatibilităţii şi a conflictului de interese”.

- consecvenţa jurisprudenţei privind deciziile referitoare la integritate şi punerea la dispoziţia instanţelor inferioare a jurisprudenţei consolidate.

- reexaminarea modului în care se poate garanta faptul că hotărârile judecătoreşti referitoare la suspendarea din funcţie a parlamentarilor sunt aplicate în mod automat de către Parlament.

- verificarea ex ante a conflictelor de interese în cadrul procedurilor de achiziţii publice prin intermediul programului „Prevent”.

- măsuri pentru a asigura respectarea normelor în materie de integritate în organizarea alegerilor locale şi generale din 2016.

Pentru lupta împotriva corupţiei, există următoarele recomandări:

- legislaţia în domeniul corupţiei trebuie să se aplice tuturor în mod egal şi la toate nivelurile.

- ar trebui să se utilizeze fondurile UE pentru diseminarea măsurilor de prevenire eficace împotriva micii corupţii prin intermediul Strategiei naţionale anticorupţie şi al reformelor generale ale administraţiei publice.

- noua agenţie de administrare a bunurilor indisponibilizate să aibă o conducere puternică, să dispună de resurse suficiente şi să beneficieze de sprijinul tuturor celorlalte instituţii pentru a îmbunătăţi ratele de recuperare efectivă.

- să se pună în aplicare noua strategie şi planul de acţiune în materie de achiziţii publice, asigurând un cadru anticorupţie solid din punct de vedere al cadrului juridic, al mecanismelor instituţionale şi al capacităţii administrative, aplicând măsuri de prevenire şi depistare a conflictelor de interese şi demonstrând că încălcările sunt sancţionate în totalitate.

- să se adopte criterii obiective pentru luarea şi motivarea deciziilor cu privire la ridicarea imunităţii parlamentarilor şi să se asigure faptul că imunitatea nu este folosită pentru a se evita cercetarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie.