În urmă cu 110 ani, la 18 martie 1906, inventatorul Traian Vuia a reuşit la Montesson, Franţa, primul zbor din istoria omenirii cu un aparat mai greu decât aerul, care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii.
Avionul realizat de Traian Vuia, cunoscut sub denumirea Vuia 1, era considerat de autorul său un ''aeroplan-automobil''. A fost realizat dintr-un cadru de ţevi de oţel, cu aripi de pânză, bombate. Motorul, de 20 CP, funcţiona cu anhidridă carbonică pe post de combustibil, iar trenul de aterizare era constituit din patru roţi cu pneuri, suprafaţa de susţinere fiind de 14 mp. Avea o singură elice cu diametrul de 2,2 m. În total, cântărea aproximativ 250 kg.
Aparatul a rulat cca 50 metri, apoi s-a desprins de la sol şi a zburat 12 metri la o înălţime de 1 metru. Conform http://enciclopediaromaniei.ro/, un vânt lateral puternic a făcut ca aparatul să nu poată zbura mai mult, dar premiera era realizată: primul zbor mecanic din istoria omenirii fusese înfăptuit. Până atunci, decolarea dispozitivelor de zbor se realiza prin mijloace exterioare aparatului, precum catapulte, remorcări sau cabluri de lansare.
Traian Vuia ajunsese în capitala Franţei la 1 iulie 1902, cu intenţia de a pune în practică proiectul său original de aparat de zbor, conceput în anii studenţiei. A înaintat proiectul Academiei de Ştiinţe din Paris la 16 februarie 1903. Acesta a fost însă respins, forul ştiinţific amintit fiind convins că este imposibil zborul cu un aparat mai greu decât aerul. Totuşi, la 15 mai 1903, Traian Vuia şi-a brevetat invenţia în Franţa.
A purces la construcţia aparatului, care avea să fie gata în decembrie 1905.
Marea premieră din 18 martie 1906 fusese precedată de alte două încercări în acelaşi an, la 5 februarie şi 6 martie, nereuşite, în special, din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.
Continuând să-şi îmbunătăţească aparatul de zbor, Traian Vuia a reuşit, la 17 iulie 1907, să zboare pe o distanţă de 60 de metri, la Bagatelle.
***
Traian Vuia, inginer şi inventator; pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, s-a născut la 17 august 1872.
Nume cu rezonanţă internaţională în peisajul construcţiei de avioane, a urmat doar temporar cursurile Şcolii Politehnice din Budapesta, apoi a absolvit Facultatea de Drept din acelaşi oraş, obţinând titlul de doctor în ştiinţe juridice cu disertaţia "Militarism şi industrialism, regimul de stat şi de contract". În această perioadă, pasionat de tehnică, a construit macheta unui "aeroplan automobil".
După momentul 18 martie 1906, continuând studiul şi experimentele din domeniul zborului mecanic, Traian Vuia a construit şi experimentat noi tipuri de avioane perfecţionate, între care două tipuri de elicoptere cu mai multe reactoare cu propulsie, care vor aduce o contribuţie esenţială la progresul zborului vertical (1918-1921).
Totodată, preocupat de problema realizării unui motor performant, a reuşit, în 1925, să-şi înscrie numele pe o invenţie care va avea o îndelungă utilizare în construcţia centralelor termice: generatorul de aburi cu combustie internă şi ardere catalitică.
În afara preocupărilor tehnice, Traian Vuia, rămas la Paris, se dovedeşte un patriot înflăcărat, militând pentru cauza românească atât în timpul primului, cât şi al celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1916-1918, a activat pentru desăvârşirea statului unitar român, organizând la Paris Comitetul naţional al românilor din Transilvania, care edita revista "La Transylvanie", şi în paginile căreia a semnat numeroase articole.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, a fost ales preşedintele primului comitet legal al Frontului Naţional Român şi a publicat articole în "La Roumanie libre", militând pentru eliberarea şi revenirea la România a nord-vestului Transilvaniei, răpit în urma dictatului de la Viena, din 1940. La 27 mai 1946 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, stingându-se din viaţă patru ani mai târziu, pe 3 septembrie 1950, la Bucureşti.