Pe 22 ianuarie, actorul Bogdan Stanoevici urma să împlinească 63 de ani. Din păcate, nu a mai apucat, actorul pierzând lupta cu temutul COVID-19 pe 12 ianuarie. În ultimul timp a fost în atenţia publicului în special după ce s-a implicat în politică, însă puţini ştiu că, mai bine de 20 de ani, actorul a trăit în altă ţară, unde a fost nevoit să o ia de la zero…
Bogdan Stanoevici a fost ministru al Românilor de Pretutindeni în guvernul Victor Ponta, manager al Circului Metropolitan şi candidat la alegerile prezidenţiale din 2019. Dar, mai întâi de toate, a fost actor, un actor cu o carieră care s-a dovedit promiţătoare încă de la început… Bogdan Stanoevici a ales însă să plece din România înainte de Revoluţie, iar viaţa lui s-a schimbat radical.
Bogdan Stanoevici a cucerit generaţii întregi prin carisma sa deosebită şi efervescenţa jocului. În anii ’80, a interpretat o serie de roluri principale în film şi în teatru şi era unul dintre cei mai populari membri ai grupului Song. De altfel, faimosul grup condus de regretatul Ioan Luchian Mihalea l-a adus pentru prima oară în faţa camerelor de televiziune, pe când era în anul I la IATC, într-o emisiune a regretatului Tudor Vornicu. Cariera sa era pe val. Cu toate acestea, cu doar câteva luni înainte de Revoluţie, a emigrat în Franţa, prin căsătorie, unde a fost nevoit să o ia de la capăt, pentru că, acolo, era practic un necunoscut.
În România era deja un star, în Franţa era necunoscut…
Cu puţin timp înainte de Revoluţie, Bogdan Stanoevici a avut curajul, la 32 de ani, să-şi schimbe viaţa şi a plecat în Franţa. Pentru actor, începutul a fost extrem de greu, cu atât mai mult cu cât exista bariera limbii – evident, vorbea limba franceză, însă ca orice străin emigrant… În plus, el a mărturisit că a refuzat să facă figuraţie, deşi asta se întâmpla cu orice actor venit dintr-o ţară străină.
„Am luat-o de la zero. Nu scria pe fruntea mea că am la activ 18 lungmetraje, 16 telefilme şi nu mai ştiu câte piese. Şi a trebuit încet-încet să-mi găsesc un agent, să merg pe la castinguri. Căram cu mine nişte casete video cu filmele făcute în ţară, trase prost, că aşa era tehnica pe atunci. Dar am refuzat cu orice chip să fac figuraţie.
Mi-am zis că decât să fiu cel mai tare figurant din Franţa mai bine renunţ de tot. Chestia aia cu actorii lor şi caii noştri nu o voiam. Şi am refuzat orice proiect unde mi se dădeau mai puţin de trei zile de filmare. Unii chiar comentau: „Ia, uite, băi, şi la ăsta, ce pretenţii are!” Dar am reuşit să-mi impun condiţiile, mărturisea el într-un interviu pentru România liberă.
Bodgan Stanoevici, pe aceeaşi scenă cu Gerard Depardieu
Ambiţia de a-şi atinge scopul l-a adus însă pe Bogdan Stanoevici acolo unde şi-a dorit. Actorul a reuşit să-şi construiască o carieră şi în Franţa, unde a devenit cunoscut, talentul său imens propulsându-l pe marile scene. A început cu scheciuri pentru televiziune, la Canal Plus, unde a parodiat procesul lui Ceauşescu, iar mai apoi a ajuns să le dea replica unor actori faimoşi. A jucat cu Gerard Depardieu, iar Alain Delon l-a servit cu şampania sa producţie proprie cu ocazia unei premiere…
„Am jucat cu Gerard Depardieu şi am avut marea surpriză să aflu că el cunoştea actori din România, îl ştia pe Caramitru, de pildă, şi avea un respect mare pentru şcoala românească de teatru. El, ca şi Alain Delon, pe care de asemenea l-am cunoscut, era un admirator declarat al Elvirei Popescu.
Aşa că atunci când am lucrat împreună cu Depardieu discutam adesea, el lăudând teatrul românesc, lucru ce mi-a făcut o imagine bună în rândul colegilor. Din pornire, m-a considerat mai bun decât pe ceilalţi şi când ieşea din scenă îmi cerea părerea: „A fost bine, ce crezi?” Sigur că asta îmi gâdila teribil orgoliul”, a mai spus Stanoevici pentru sursa citată.
Bogdan Stanoevici a fost idolul generaţiei sale
La un moment dat, întrebat dacă a regretat plecare din ţară – Bogdan Stanoevici a ajuns la Paris pe 1 mai 1989 -, actorul a mărturisit că, privind în urmă regretă că a plecat, deoarece a pierdut timp preţios, însă era convins că totul a avut un sens în destinul său.
Cu siguranţă parcursul său într-o ţară străină, unde a trebuit să-şi confirme din nou talentul, nu a fost uşor, cu atât mai mult cu cât, în România, Stanoevici era nu doar celebru, ci şi foarte iubit de sexul slab. Actorul a şi mărturisit, de altfel, că femeile îl plăceau… iar atunci a intervenit cenzura.
„Da, în special după filmul de dragoste „Sania albastră”, în regia lui Cărmăzan, mi-au crescut mult acţiunile în rândul populaţiei feminine. Cred că am avut iarăşi noroc pentru că pe vremea aceea era nevoie de un anume tip de tânăr şi eu mă încadram în tipologia aceea. La un moment dat faptul că mă plăceau atât de mult puştii şi puştoaicele devenise chiar o problemă pentru tovarăşi. Într-un film, „Singur de cart”, în regia lui Tudor Mărăscu, în care jucam un rol negativ, mi-au tăiat aproape complet personajul pe motiv că eu ar trebui să fiu un model pentru tânăra generaţie şi că nu e bine, ideologic vorbind, să dau exemple proaste pe care unii le-ar putea urma.
Din rol principal, în final au rămas doar două scene cu mine din care nu se mai înţelegea nimic. Şi după ce-am plecat din ţară, au fost scoase şi alea. Îmi amintesc că cenzorul de la partid i-a spus atunci regizorului că a făcut greşit distribuţia, că eu care jucam personajul negativ ar fi trebuit să-l joc pe băiatul bun şi, invers, Dragoş Pâslaru care juca personajul pozitiv, ar fi fost mai potrivit pentru băiatul rău. Ne „lipeau” deja feţele de anumite roluri, a declarat actorul într-un interviu pentru România liberă.
Sursa: www.viva.ro
