(234 vizualizări)
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, este prăznuită de Biserica Ortodoxă Română în 30 noiembrie.
Sfântul Apostol Andrei era frate cu Sfântul Apostol Petru, amândoi au fost fiii lui Iona, din cetatea Betsaida Galileei, o cetate mică aflată pe malul lacului Ghenizaret, şi se îndeletniceau cu pescuitul.
A fost cel dintâi chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos, dar înainte de a fi apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzind însă pe dascălul său atunci când îl privea pe Iisus, Care trecea, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36), Sfântul Andrei a lăsat tot şi a urmat lui Hristos până la moarte şi înviere, fiind martor al minunilor şi Învierii Lui.
Sfântul Andrei l-a vestit pe Hristos pentru prima dată fratelui său Simon (Petru): „Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus. (Ioan 1, 41, 41)
Tradiţia Bisericii arată că, după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolul Andrei L-a propovăduit pe Hristos în Bitinia, Bizanţ, Tracia, Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre, Sciţia (adică Dobrogea) şi până în Crimeea.
Sfântul Andrei a avut sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint (în Grecia), cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus de atunci „Crucea Sfântului Andrei”.
Ziua de 30 noiembrie, în care se face pomenirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, a fost consacrată ca zi de sărbătoare legală în care nu se lucrează. Această zi este consemnată cu cruce roşie în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române în urma hotărârii Sfântului Sinod din anul 1995.
Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, în anul 1997. Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
A fost canonizat în 21 iulie 2011, dată la care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei Andrei Şaguna (30 noiembrie) şi Simion Ştefan (24 aprilie).
Mitropolitul Andrei Şaguna s-a născut în Mişcolţi (Miskolc), Ungaria, la 20 decembrie 1808/1 ianuarie 1809, într-o familie de macedo-români din Balcani.
Studiile gimnaziale le-a făcut la Miscolţi şi Pesta, cele superioare — filosofie şi drept — la Universitatea din Pesta (1826-1829), iar cele de teologie la Seminarul Ortodox din Vârşeţ.
După terminarea studiilor teologice, a intrat în mănăstirea sârbească „Hopovo”, unde a fost tuns în monahism sub numele de Andrei (24 octombrie 1833); hirotonit ierodiacon (februarie 1834); ieromonah (29 iunie 1837).
In 1846, a fost numit vicar general al Episcopiei Ardealului, cu sediul la Sibiu; ales episcop în 1847. A fost numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Transilvaniei, în 1864, stabilindu-şi reşedinţa la Sibiu.
Mitropolia Transilvaniei, cu cele două eparhii sufragane, Arad şi Caransebeş, a fost reînfiinţată în 1864. După acest eveniment, Andrei Şaguna a convocat un sinod la Sibiu (1868) care a aprobat statutul organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, după care aceasta s-a condus până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut, autonomia faţă de stat şi sinodalitatea (participarea laicilor alături de clerici la conducerea bisericii), au stat la baza statutului de organizare al BOR din 1925 şi al celui din 1948.
A fost primul preşedinte al „Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (ASTRA, 1861-1866). A întemeiat ziarul ‘Telegraful Român, gazetă politică industrială, comercială şi literară’, în anul 1853.
Îndrumător şi sprijinitor al preoţimii şi al credincioşilor, ctitor de biserici şi şcoli; a fost ales membru de onoare al Societăţii Academice Române la 7 septembrie 1871.
Andrei Şaguna a trecut la cele veşnice la 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuşi prin testament
