Elevii săraci rămân în urma celor mai înstăriţi, iar accesul lor la învăţământul secundar superior şi post-secundar este limitat, în timp ce rata abandonului şcolar este de 1,5 ori mai mare în rural decât în urban, potrivit MEN, care vrea să reducă la 11,3%, în 2020, părăsirea timpurie a şcolii.

Obiectivul de a reduce rata de părăsire timpurie a şcolii, care era de 17,3% în 2013, este menţionat într-o strategie al cărei proiect a fost făcut public, în această săptămână, de Ministerul Educaţiei Naţionale.

În proiect, părăsirea timpurie a şcolii (PTS) este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au finalizat cel puţin nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) şi care nu mai urmează nicio altă formă de şcolarizare sau formare profesională.

În ultimii zece ani, rata de PTS a înregistrat mai întâi o scădere constantă, însă criza economică a anulat ulterior progresul, aducând acest indicator, anul trecut, departe de ţinta europeană de 10%. Doar în patru ţări din UE, respectiv în Italia, Portugalia, Spania şi Malta, rata de PTS este mai mare.

În România, părăsirea timpurie a şcolii predomină mai ales în rândul anumitor grupuri aflate în situaţie de risc, în special tineri din comunităţile rurale.

Realizatorii proiectului de strategie subliniază totodată că părăsirea timpurie a şcolii are implicaţii sociale şi economice importante. "PTS este un factor major care contribuie la excluziunea socială ulterioară în viaţă. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt mai predispuşi riscului asociat şomajului sau al celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competenţe necesare în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu şcoala. Iar această problemă generează o serie de costuri publice şi sociale, sub forma unor venituri şi a unei creşteri economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse şi a unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi plata prestaţiilor sociale", se arată în proiect.

În opinia realizatorilor strategiei, ratele de abandon şcolar explică doar parţial fenomenul PTS, dar oferă o imagine alarmantă: în cifre reale, aproximativ 12.000 de elevi din învăţământul primar şi peste 28.000 din învăţământul secundar inferior părăsesc sistemul în fiecare an. "De fapt, dacă analizăm o singură grupă de vârstă, numai 84% dintre elevii înscrişi în clasa întâi în 2004 se mai află în şcoală la finalul clasei a opta", se mai menţionează în proiect.

Conform recomandărilor Consiliului European, o strategie completă pentru reducerea PTS ar trebui să combine măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare şi să se concentreze mai ales pe intervenţii la nivelul şcolilor şi al elevilor.

Conform aceluiaşi document, strategia propusă are în vedere, în principal, grupurile care sunt supuse celui mai mare risc de a părăsi timpuriu şcoala.

Astfel, grupurile ţintite de strategie includ copii şi tineri cu vârste între 11-17 ani, cei din familii cu statut socio-economic de nivel scăzut, copii şi tineri din zonele rurale, romi şi alte grupuri marginalizate sau subreprezentate.