Un obicei vechi de când lumea, poate de când a luat naştere transhumanţa pe plaiurile mioritice, se desfăşoară anual în Muntenia. Cu ocazia sărbatoririi Sfinţilor Petru şi Pavel la stânele din Carpaţi are loc „Măsurătoarea laptelui”, obicei românesc prin care se stabileste răsplata pentru pastorii şi ciobanii care au grijă de animalele duse la păscut. În funcţie de cantitatea de lapte rezultată în urma mulgerii din această zi sunt calculate şi cantităţile de produse pe care proprietarii le vor primi la sfârşitul verii. În munţii Bucegi, stânele se formează de obicei la jumătatea lunii mai, atunci când ciobanii urcă cu turmele pe golurile alpine bogate în hrană pentru animale. Oile şi vacile sunt date de proprietari în grija ciobanilor şi a păstorilor care de-a lungul timpului şi-au construit pe munte grajduri din lemn unde îşi petrec, alături de animale, toată vara. Cu ocazia sărbătoririi Sfinţilor Petru şi Pavel, proprietarii urcă la stânele unde le sunt crescute animalele şi împreună cu păstorii fac „măsuratoarea laptelui”.
„La măsurătoarea laptelui, toţi proprietarii animalelor vin la stână pentru a vedea cât lapte se strânge la mulsul de seară şi la cel de dimineaţă, se face o medie şi în funcţie de cât lapte dă animalul, se dau la finalul verii, cinci kilograme de brânză de burduf la litrul de lapte muls la măsurătoare. Este un sezon bunicel cu ploi multe şi frig.”, ne spune Gheorghe Leahu, unul dintre proprietari de animale.
Viaţa la stână nu este una tocmai uşoară. Pentru că trăiesc în vârful muntelui, atât animalele cât şi ciobanii sau păstorii sunt ameninţaţi tot timpul de animalele sălbatice, de lupi şi mai ales de urşi. Păstorii nu sunt însă supăraţi şi spun că asta e menirea sălbăticiunilor iar tradiţiile trebuiesc respectate cu sfinţenie. De ziua sfinţilor Petru si Pavel se măsoară, dimineaţa şi seara, cantitatea de lapte dată de fiecare animal. Astfel, proprietarul unei vaci, care dă în medie 15 litri de lapte pe zi primeşte la sfârşitul verii 60 de kilograme de brânză de burduf şi 10 kilograme de urdă, iar cei care au oi, primesc indiferent de cantitatea de lapte pe care o dau acestea, câte trei kilograme de brânză telemea şi unul de urdă pentru fiecare oaie. Laptele obţinut în urma mulgerii se transformă în branză de burduf sau urdă, după diferite metode păstrate cu sfinţenie de păstori. Cantităţile de produse obţinute de la animalele păstorite în munţi diferă de la un an la altul în funcţie de capriciile vremii, însă plata din vechime şi anume cea în natură, rămâne atât pentru proprietari cât şi pentru ciobani, cea mai corectă metodă.
