Lombardia este una dintre puţinele regiuni din Italia care nu are acces la mare.

Lombardia este una dintre cele mai populate regiuni din Italia şi, după cum putem vedea pe hărţi, una dintre puţinele zone istorice ale acestei ţări care nu are acces la mare. Accesul la mare este compensat de către lacurile care împânzesc regiunea, printre cele mai cunoscute se numără Como şi Garda. Less Known Facts  şi Culture Trip au realizat o listă cu 10 lucruri mai puţin ştiute despre regiunea Lombardia.

1. Domul din Milano

Domul din Milano este considerat unul dintre cele mai renumite monumente şi puncte de referinţă din întreaga Italie. Este un exemplu excelent de arhitectură gotică, un stil care nu abundă în Italia şi este o basilică metropolitană deosebită datorită locaţiei sale centrale în capitala lombardă.

Cu construcţia iniţială care datează încă din 1386, dar cu modificări şi extinderi au avut loc de-a lungul secolelor, acest edificiu este întotdeauna o vizită obligatorie pentru turişti, notează Culture Trip.

2. Monte Isola

Aceasta este o insulă formată în mijlocul lacului Iseo. Feriboturile asigură transportul călătorilor de pe porturile oraşelor precum Iseo şi Lovere către docurile insulei, cea mai mare insulă dintr-un lac din Europa, în timp ce există mai multe poteci care duc către vârful care formează insula propriu-zisă, unde se află o manăstire înconjurată de paduri de pin.

3. Cina cea de Taină

În această regiune se află „Cina cea de Taină”, o pictură murală realizată în fosta sală de mese a mănăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie de către Leonardo da Vinci între anii 1495-1498.

Această pictură a fost realizată la comanda ducelui Sforza din Milano, dar datorită geniului lui da Vinci a reuşit să fie una dintre cele mai cunoscute şi controversate picturi din lume, să nu uităm că de-a lungul timpului oameni de ştiinţă şi pasionaţii de artă au încercat să afle simbolismul ascuns al acesteia. O parte a acestui simbolism a fost prezentat chiar şi în romanul „Codul lui da Vinci”, scris de către Dan Brown.

4. Val Camonica

Valcamonica este una dintre cele mai cunoscute văi din Lombardia, cunoscută pentru importanţa sa culturală şi pentru mâncarea tradiţională. Măsoară 90 de kilometri lungime, de la Passo del Tonale până la Lacul Iseo.

Această vale este foarte veche şi păstrează dovezi ale prezenţei umane din perioada preistorică, dovezile în acest sens sunt o serie de gravuri rupestre care au fost identificate de-a lungul văii şi care pot fi vizitate gratuit.

5.Topografia

Topografia Lombardiei se caracterizează prin prezenţa a trei centuri distincte: o centură muntoasă nordică constituită din relieful alpin, o zonă piemontană centrală, formată din soluri de origine aluvială şi secţiunea lombardă din Câmpia Padan din partea cea mai sudică a regiunii.

6. Munţii

Cea mai importantă zonă montană este zona alpină, incluzând Alpii Lepontin şi Reţetic (Piz Bernina, 4.020 m), Alpii Bergamo, Alpii Ortler şi masivul Adamello. Este urmată de zona prealpină, ale cărei vârfuri principale sunt Grupul Grigna (2.410 m), Resegone (1.875 m) şi Presolana (2.521 m).

7. Râul Pad

Acesta este cel mai important râul al regiunii, cursul acestuia delimitând graniţa sudică a acesteia; de-a lungul celor peste 200 de kilometrii pe care îi străbate, în aceste râuri se varsă cursuri de apă mai mici precum: râurile Ticino, Olona, Lambro, Adda sau Oglio.

8. Lacurile

Această regiune se mândreşte cu o muţime de lacuri de origine glacială, aflate în nordul regiunii, printre cele mai cunoscute astfel de lacuri se numără:Como, Iseo, Idro, Garda, Maggiore, Lugano, ultimele două lacuri sunt împărţite de Italia cu Elveţia.

9. Franciacorta

Unii ar spune că această provincie din Lombardia reprezintă echivalentul italian al regiunii Champagne pentru Franţa. Este una dintre cele mai cunoscute zone viticole din nordul Italiei şi este renumită în special pentru producţia de Franciacorta, omologul italian al şampaniei. Pe lângă oferta de vinuri, această regiune oferă o zonă rurală fermecătoare care se pierde în peisajul muntos şi în dealurile din apropiere.

10. Pinacoteca Ambosiana

Aceasta a fost înfiinţată în anul 1618 de către cardinalul Federico Borromeo, care şi-a donat colecţia de artă Bibliotecii Abrosiana, care exista din 1607. Această instituţie a fost model pentru Academia de Arte Plastice, care a existat la Milano din 1621 până în 1776. În ciuda închiderii Academiei, Galeria Ambrosiana şi-a îmbogăţit colecţiile de-a lungul secolelor şi găzduieşte astăzi un număr mare de lucrări importante.