Unul dintre cele mai deosebite obiective turistice din zona Râmnicului, piramidele sau şiroirile de pământ de la Goranu, reprezintă o rezervaţie geologică spectaculoasă.
Printre copaci şi desiş, piramidele parcă s-au ascuns de privirile turiştilor şi ale localnicilor, tocmai din această cauză este un fenomen unic prea puţin cunoscut la noi în ţară.
Rezervaţia naturală Piramidele de pământ din Valea Stăncioiului a fost declarată arie protejată în anul 2000.
Cunoscute şi ca Râpa Ciurii,”şiroirile” se află pe valea pârâului Stăncioi, într-un cadru natural impresionant. Pe o suprafaţă de 12 ha, se întinde o serie de piramide de pământ, formate în urma eroziunii diferenţiate în conglomerate slab cristalizate şi a apelor de şiroire rezultate din ploi şi din topirea zăpezilor.
Sub forma unor turnuleţe de 80 m înălţime, piramidele oferă un peisaj neobişnuit, îmbinat cu zone de adâncituri de peste 10 m în versantul văii şi forme cu aspectul unor imense tuburi de orgă. Aceste piramide au fost descrise pentru prima dată de prof. universitar Gheorghe Niculescu, în anul 1957.
Fenomene similare se întâlnesc însă şi în alte două localităţi din Vâlcea, la Stroeşti şi la Slătioara. Fiecare zonă are însă particularităţile ei şi niciuna dintre structurile realizate de natură de mii de ani nu seamănă cu cealaltă.
Goranu este un cartier din Vâlcea, iar rezervaţia se găseşte la patru kilometri de centrul oraşului. La piramidele de pământ se ajunge acum relativ greu, pentru că puţini sunt cei care cunosc traseul. Nu există marcaje, doar localnicii vă pot îndruma spre acest obiectiv.
Din şoseaua ce duce către Fedeleşoiu, vă abateţi la dreapta, iar înainte cu câteva sute de metri de Malu Alb există un mic indicator cu ,,Valea Stăncioiului”. Urmaţi firul apei şi în maxim o jumătate de oră, aţi ajuns.
Prin pădure, de-a lungul pârâului Stăncioiu, doar o potecă puţin umblată face drumul mai uşor. Efortul celor care se încumetă să îl parcurgă este însă răsplătit cu prisosinţă.
Pe malul pârăului, apele de la ploi şi zăpezi au săpat în depozitele de conglomerate, formând nişte structuri mai mici sau mai mari care seamănă surprinzător de mult cu piramidele. Unele sunt gri, altele sunt galbene, iar altele sunt roşii, dar toate reuşesc să impresioneze.
Pentru localnici priveliştea a devenit ceva obişnuit. Rareori, mai ales în zile de sărbătoare când prin pădurea din apropiere se organizau petreceri de Izvorul Tămăduirii, turiştii mai ajungeau şi la piramide.
