Canalul Panama, una dintre cele mai importante căi navigabile din lume, care traversează istmul Panama în America Centrală, legând Oceanele Atlantic şi Pacific, a fost inaugurat în urmă cu 100 de ani. În perioada construcţiei Canalului Panama, care a ajuns să fie traversat anual de peste 14.000 de nave, au murit 27.500 de muncitori.

Construcţia canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigaţiei internaţionale, deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Pasajul Drake şi Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. 
 
Astfel, o navă care pleacă de la New York către San Francisco parcurge o distanţă de 9.500 de kilometri traversând canalul, în timp ce ruta ocolitoare pe la Capul Horn (strâmtoarea Magellan) presupune un drum de 22.500 de kilometri. 
 
Ideea construirii acestui canal a existat încă din secolul al XVI-lea, iar prima încercare de construcţie a avut loc începând cu 1880, sub conducere francezului Ferdinand de Lesseps. Această încercare a eşuat, cu cheltuieli de 287 de milioane de dolari şi peste 22.000 de vieţi pierdute din cauza malariei, a febrei galbene şi a accidentelor. 
 
Ideea a fost reluată 23 de ani mai târziu de americani. Construcţia a fost reluată în 1904, iar Canalul Panama a fost inaugurat la 3 august 1914. Şi în această etapă (1904-1914), construcţia canalului a întâmpinat probleme – malaria, febra galbenă şi accidentele, care au determinat moartea a altor 5.600 de muncitori, şi alunecările de teren.  
 
Se estimează că la construcţia canalului au murit, în total, până la 27.500 de muncitori.
Canalul Panama este un element indispensabil al navigaţiei internaţionale. În fiecare an, prin canal trec mai mult de 14.000 de nave.
 
Canalul Panama, cu o lungime de 77 de kilometri, face legătura între Golful Panama din cadrul Oceanului Pacific cu Marea Caraibelor şi Oceanul Atlantic. Canalul e format din două lacuri artificiale, câteva canale artificiale şi trei seturi de ecluze. Un alt lac artificial, Lacul Alajuela, are rol de rezervor pentru canal. 
    
Prin canal pot trece vase, de la iahturi private mici până la nave comerciale destul de mari. Dimensiunea maximă a vaselor care pot folosi canalul este cunoscută sub numele de Panamax, însă tot mai multe nave moderne depăşesc această limită, ele fiind cunoscute ca nave post-Panamax. 
 
O traversare obişnuită a canalului de o navă comercială durează aproximativ nouă ore. 
 

Există o mică „scurtătură“ prin canal, numită „Tăietura Banana“, care permite un drum uşor mai scurt. Ea este folosită de navele aparţinând canalului şi de iahturi, precum şi pentru a evita traficul naval greu.