Se spune că Ernest Hemingway ar fi scris odată cea mai scurtă şi mai tristă poveste din lume, alcătuită, în limba engleză, din şase cuvinte: “For sale: Baby shoes. Never worn" ("De vânzare: pantofi bebeluş. Niciodată purtaţi")

Însă nu există nicio dovadă cum că aceasta i-ar fi aparţinut, în mod real. Cert este că nu suporta ideea ca cineva să aibă o poveste mai bună decât el. Despre cea mai scurtă povestire a menţionat şi scriitorul Arthur C. Clarke într-o scrisoare din 11 octombrie 1991, către umoristul John Robert Colombo:

"Lucrarea mea favorită a lui Hemingway - se zice că ar fi câştigat pentru ea 10 dolari (o sumă deloc mică în anii 1920) de la tovarăşii săi în ale scrisului. Ei i-ar fi plătit banii ăştia fără nici un comentariu... Nu pot să mă gândesc la ea fără să nu plâng.

În timp ce lua masa cu câţiva prieteni, Clarke povesteşte că Hemingway a pus pariu că poate scrie o poveste din doar 6 cuvinte. Toţi cei prezenţi nu l-au luat nicio clipă în serios. Aceştia au acceptat să îi ofere scriitorului 10 dolari. Dacă eşua, se angaja să le plătească aceeaşi sumă. Dacă reuşea, urma să păstreze toţi banii. După ce s-au strâns banii, Hemingway  a scris pe un şerveţel: “For sale: baby shoes, never worn” ("De vânzare: pantofi bebeluş, niciodată purtaţi").

Din păcate, dacă ar fi căutat pe Google, cei care au pierdut ar fi descoperit un articol din 1910, dintr-o ediţie "The Spokane Press", intitulat "Tragedia morţii bebeluşului, dezvăluită în vânzarea de haine". Însă, pe atunci, Hemingway avea vreo zece ani, probabil, şi se juca în curtea casei sale

Mai târziu, în 1917, în timp ce Hamingway se afla încă în liceu şi îşi petrecea timpul liber boxând, Willian R.Kane a publicat o poveste despre o femeie care îşi plângea copilul mort, cu titlul “Pantofiori, niciodată purtaţi". Însă, în loc să îi vândă, femeia dorea să-i arunce.

Se pare ca poveste a fost atât de impresionantă, încât, în 1921, a apărut o versiune modificată, în care, în loc de încălţăminte, vânzătorul oferea o varză. Această variantă a fost publicată într-o publicaţie de satira.

În 1996, într-un show, "Papa" de John de Groot, povestea lui Clarke era susţinută de o a doua persoană. Mai târziu, autorul apăra portretizarea lui Hemingway, spunând: "Totul se bazează pe evenimentele descrise de Ernest Hemingway, sau de cei care îl cunoşteau bine. Dacă aceste lucruri au avut loc sau nu sunt sau nu, este un lucru pe care nu îl vom şti niciodată cu adevărat. Dar Hemingway şi mulţi alţii au susţinut că aşa s-au întâmplat."

Deşi această povestire este contestată de unii ca aparţinând lui, Ernest Hemingway s-a impus ca unul dintre cei mai importanţi prozatori din secolul XX. Iată cum descria el rolul scriitorului în lume, în 1954, în discursul de primire a premiului Nobel:

"Scrierea, în cel mai bun caz, înseamnă o viaţă singuratică. Asociaţiile scriitorilor sunt cumva un paleativ pentru asta, însă mă îndoiesc că îmbunătăţesc scrierea. Scriitorul creşte ca prestigiu public în timp ce se descotoroseşte de singurătate, dar, astfel, opera sa se deteriorează. El îşi face lucrarea de unul singur şi, dacă este îndeajuns de bun, poate facă faţă eternităţii, sau este lipsit de ea, în fiecare zi."


Surse: thevintagenews.com, diane.ro