Departe de criza datoriilor de stat şi declinul economic care macină Europa, Norvegia nu mai ştie ce să facă cu banii. Cel mai mare fond suveran din lume, care administrează petrodolarii strânşi de statul nordic, a devenit obiect de dezbatere publică în contextul alegerilor recente, în urma cărora Partidul Laburist (centru-stânga) a cedat puterea unei alianţe de dreapta conduse de Partidul Conservator.

Transferul de putere va aduce schimbări la Government Pension Fund Global (GPFG). Noii guvernanţi, care au promis reduceri de taxe, s-au angajat din start să limiteze cheltuielile fondului pentru a evita supraîncălzirea economiei. Totodată, conservatorii iau în calcul divizarea fondului, pentru reducerea riscului ca o greşeală să provoace efecte catastrofale, dar şi din convingerea că apariţia concurenţei ar putea da rezultate mai bune.

Fondul are active evaluate la 760 de miliarde de dolari şi a avut un randament de numai 0,1% în trimestrul al doilea, după ce a crescut puternic anul trecut, cu 13,4%. Valoarea activelor fondului depăşeşte cu 40% produsul intern brut al Norvegiei. GPFG joacă pe termen lung, având mandatul de a asigura viitorul economic al ţării după ce resursele vaste de petrol şi gaze vor fi fost epuizate. Fondul norvegian a fost unul dintre puţinii investitori internaţionali care şi-au permis calmul în timpul crizei financiare globale: nu numai că nu a vândut active în perioada de panică de după falimentul Lehman Brothers, ci chiar a cumpărat.

Fondul este administrat de un departament care funcţionează în sediul băncii centrale a Norvegiei de la Oslo. Agenţia are peste 200 de angajaţi la Oslo şi alţi 100 în birouri regionale la New York, Londra, Shanghai şi Singapore.

Succesul GPFG este datorat atât exploatării zăcămintelor petrolifere şi gazeifere, cât şi respectării consensului politic de către toate forţele care s-au succedat la guvernare: profiturile obţinute de stat din hidrocarburi trebuie investite în fond. Fondul are întotdeauna o atitudine de investitor pe termen lung, iar mandatul instituţiei impune transparenţă. GPFG încearcă să impună propriile principii de guvernanţă corporativă asupra companiilor unde investeşte şi să se asigure că acestea sunt profitabile pe termen lung.

Totodată, unele voci consideră că fondul investeşte prea mult în acţiuni şi ar trebui să cheltuiască o parte din bani pe infrastructură sau cercetare, pentru a accentua dezvoltarea şi diversificarea economiei norvegiene. O creştere nechibzuită a investiţiilor în ţară poate cauza însă supraîncălzirea economiei. Potrivit raportului financiar de la jumătatea acestui an, 57% din activele fondului suveran al Norvegiei reprezintă acţiuni, iar 34% obligaţiuni şi alte instrumente financiare cu randament fix. Restul reprezintă diverse împrumuturi, derivate financiare şi active imobiliare.

Guvernul laburist a introdus în anul 2001 regula celor 4 procente. Astfel, guvernul poate utiliza anual în buget maximum 4% din activele fondului. Măsura are rolul de a asigura eficienţa pe termen lung a fondului, dar şi de a evita supraîncălzirea economiei. Având în vedere creşterea puternică a GPFG, limita pare prea generoasă.

Alegerile generale au fost însoţite de date îngrijorătoare. Inflaţia a crescut în august la 2,5%, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, anunţ care a provocat o apreciere de 1,4% a coroanei norvegiene într-o singură zi. Liderul Partidului Conservator, Erna Solberg, a promis atunci că noul guvern va limita contribuţia fondului la buget undeva în jurul pragului de 3%.

Noul guvern norvegian, care a fost învestit la mijlocul lunii octombrie, trebuie să aibă în vedere şi riscul unui balon speculativ pe piaţa imobiliară. Salariile din industria prelucrătoare norvegiană depăşesc cu 70% nivelul mediu din UE, iar coroana pare supraevaluată.

Guvernatorul băncii centrale, Oeystein Olsen, care a contribuit în urmă cu 12 ani la elaborarea regulii celor 4 procente, a propus coborârea plafonului la 3%, pentru a reduce volumul de petrodolari care ajung să circule în economie.

Orice schimbare a structurii GPFG va dura o perioadă îndelungată de timp. Reforma fondului va fi o prioritate a noului guvern. Noua coaliţie de guvernare a promis totodată în campania electorală reforme în sănătate, educaţie şi investiţii în infrastructură. Mai mult, sistemul politic din Norvegia pune mai mult preţ pe consens politic decât în alte părţi ale Europei. Astfel, orice schimbare majoră la GPFG trebuie dezbătută în Parlament, cu o contribuţie importantă din partea opoziţiei.

Se estimează că fondul va creşte în următorul deceniu cu o rată dublă faţă de creşterea economică a Norvegiei. Până în 2020, GPFG va avea active de peste 1.000 miliarde de dolari, potrivit prognozelor oficiale. Orice ministru de finanţe trebuie însă să aibă în vedere că fondul va înceta să crească la un moment dat, odată ce vastele zăcămintele de hidrocarburi ale Norvegiei vor fi epuizate.