Noul Cod al insolvenţei, intrat de vineri în vigoare, nu mai acordă aproape nicio şansă firmelor care voiau să se salveze printr-un plan de reorganizare şi dă drumul la executări silite.

Guvernul a condamnat din pix o mulţime de firme la faliment, iar companii de stat mari aflate în insolvenţă, precum Oltchim, pot fi executate silit chiar de mâine, reducându-li-se astfel dramatic şansa de a fi salvate şi de a li se găsi un investitor.

Asta prin noul Cod al insolvenţei, care a intrat de ieri în vigoare şi care, în mod inexplicabil, se va aplica şi procedurilor de insolvenţă în curs. În plus, în ultima şedinţă de guvern au fost introduse prevederi nediscutate cu specialiştii şi care vor aduce, în opinia acestora, probleme foarte mari.

Iată principalele modificări:

> Deschiderea procedurii insolvenţei nu mai suspendă executarea silită din partea creditorilor care nu şi-au recuperat creanţele curente. Practic, nu va mai exista nicio protecţie a tribunalului în cazul insolvenţei debitorului, care putea până acum să amâne plata datoriilor curente, inclusiv a taxelor şi impozitelor, până la redresarea economică. "Dacă vorbim de Oltchim, de exemplu, de mâine, toţi cei cărora le datorează ceva din timpul procedurii insolvenţei pot pune sechestre şi să execute combinatul", ne-a explicat Arin Octav Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR).

Practic, în loc să fie reorganizat şi să i se găsească un investitor, Oltchim riscă acum să fie pus în executare silită pentru facturi mai vechi de 90 de zile, dat fiind că nu dispune de lichidităţi pentru plata furnizorilor curenţi.

De ce a introdus totuşi Guvernul această prevedere? O explicaţie ar fi nevoia de bani la buget, pentru ca Fiscul să ceară şi firmelor intrate în insolvenţă datoriile curente din taxe, impozite şi contribuţii.

> Scăderea perioadei de implementare a planului de reorganizare de la 3 ani la 1 an este o altă măsură care este contestată vehement. "Într-un an nu se pot face reorganizări. Nicăieri în UE nu există astfel de termene. În Franţa sunt 10 ani, iar pentru agricultură, 15. Comisia Europeană a recomandat ca optim un termen de trei ani, cu posibilitate de prelungire, cum era înainte la noi", mai spune Arin Stănescu. Potrivit acestuia, practic nu vor mai exista decât foarte puţine planuri de reorganizare şi vom avea în schimb falimente: "Nu poţi să pocneşti din degete şi să apară investitori".

> Suspendarea licenţei de emisie a posturilor TV şi de radio intrate în insolvenţă, până la data confirmării planului de reorganizare, este o prevedere care anulează practic şansele de redresare a companiilor implicate. Preşedintele Traian Băsescu a declarat că prevederea este discriminatorie pentru că reglementează strict pentru audiovizual. De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată în acest caz şi va judeca cererea pe 29 octombrie.

> Aprobarea planului de reorganizare necesită un vot dublu majoritar - 50% din total masă credală, faţă de 30% înainte, şi 50% din fiecare categorie de creditori. Asta înseamnă că şi creditorii chirografari, fără garanţii (adică furnizorii), vor avea un cuvânt de spus în planul de reorganizare.

> De asemenea, în sfera de aplicare a procedurilor de insolvenţă au intrat şi regiile autonome.

Criza a dus la o explozie a insolvenţelor în rândul firmelor româneşti. În ciuda unei ameliorări a situaţiei economice, numărul insolvenţelor a crescut în 2012 cu 26% faţă de 2011, la peste 26.000. Situaţia ar putea sta şi mai rău în acest an, dat fiind că în primele şase luni s-au înregistrat nu mai puţin de 16.390 de cereri. Dintre acestea, doar 1% şi-au făcut planuri de reorganizare, restul au ajuns în faliment.

Practica insolvenţei a fost aleasă în unele cazuri şi pentru a scăpa de datorii. Dacă statul e prioritar la recuperarea banilor, iar băncile au instituite garanţii, furnizorii nu sunt apăraţi deloc. Aşa se face că multe firme oneste cad victime şi ajung la rândul lor în faliment.