Curtea Constituţională a României (CCR) a decis marţi, 20 octombrie, ca fiind neconstituţionale prevederile unui articol din Codul de procedură fiscală, stabilind că statul trebuie să plătească dobândă pentru toată perioada în care reţine sumele pe care le are de restituit sau de rambursat contribuabililor.

Plenul CCR a luat în dezbatere marţi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.124 alin. (1) raportate la cele ale art.70 din Ordonanţa Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: „(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) şi (21) sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.

Dispoziţiile art.70 din Ordonanţa Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală la care se raportează prevederile art.124 alin. (1) din acelaşi cod au următorul conţinut: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate”.

În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.124 alin. (1) raportate la cele ale art.70 din Ordonanţa Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că normele criticate generează îmbogăţirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilităţii folosirii sumei de bani percepută nelegal şi privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume.

Această pierdere este direct proporţională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plăţii sumei nedatorate şi data restituirii acesteia şi are drept consecinţă încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art.44 din Constituţie.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia de contencios administrativ şi fiscal.