Firmele de management al creanţelor care activează pe piaţa din România au realizat afaceri de 194 milioane de lei anul trecut şi au obţinut un profit de 21,1 milioane de lei, în condiţiile în care numărul acestora s-a dublat în cinci ani, la 193, potrivit unei analize de profil.

„Numărul companiilor specializate în recuperarea datoriilor aproape s-a dublat în intervalul 2010-2014. Astfel, dacă în urmă cu cinci ani erau înregistrate 105 firme, în 2012 s-a ajuns la 158, în 2013 la 182, respectiv la 193 în 2014. Şi afacerile acestora au evoluat semnificativ, de la 121,9 milioane de lei în 2010, la 169,4 milioane în 2011, la 184,5 milioane lei în 2013 şi la 194 milioane lei în 2014. Profitul recuperatorilor a avansat de la 19,3 milioane de lei, în 2010, la 21,1 milioane de lei, în 2014„, relevă datele studiului.

Statistica realizată pe baza datelor depuse de firmele de management al creanţelor indică faptul că marea majoritatea a societăţilor cu acest profil de activitate se află în zona Capitalei, afacerile acestora depăşind 174 milioane de lei.

O hartă a datornicilor, realizată din prisma business-ului de recuperare creanţe, situează zona Moldovei pe locul secund, cu 14,7 milioane de lei, urmată de Nord-Est cu 1,7 milioane, şi Centru, cu 1,1 milioane de lei. Zonele de Vest, Sud-Vest şi Sud ale ţării abia dacă au adunat împreună 1,9 milioane de lei, conform analizei realizată de KeysFin.

Potrivit analiştilor KeysFin, această situaţie poate fi privită în oglindă cu cea a situaţiei creditării la nivel naţional.

„Bucureşti — Ilfov a fost şi zona în care s-au acordat cele mai multe credite în timpul Epocii de Aur a Consumului. Dincolo de clienţi, care au avut de suferit de pe urma crizei (reduceri de salarii, concedieri etc.) sau care nu şi-au estimat corect capacitatea de plată (consecinţă a slabei educaţii financiare), o parte din vina pentru numărul mare de datornici o poartă şi bancherii, care au acordat finanţări cu ochii închişi, vestitul credit cu buletinul fiind poate cel mai bun exemplu’, au explicat analiştii.

Din momentul în care clienţii n-au mai putut să plătească, băncile au căutat să-şi cureţe bilanţurile şi au vândut portofoliile de credite neperformante firmelor de recuperări.

„Bancherii şi-au acoperit mare parte din aceste credite din dobânzile uriaşe percepute, astfel că le-a fost simplu să scape de datornici. La rândul lor, firmele de creanţe au cumpărat creditele ieftin şi, din marja rămasă, îşi acoperă un profit semnificativ. De pierdut au clienţii care, aflaţi în incapacitate de plată, s-au văzut cu veniturile blocate şi bunurile scoase la vânzare. Legea falimentului personal a venit prea târziu pentru majoritatea’, au subliniat experţii.

Cea mai mare firmă din piaţa recuperării de creanţe este, potrivit datelor financiare, EOS KSI România, care a raportat anul trecut 590 de salariaţi şi afaceri de 61,1 milioane de lei, cu un profit de aproape 1 milion de lei. Locurile următoare în top 5 sunt ocupate de Asset Portfolio Servicing România, Top Factoring, VS Comunication şi Cycle Eurpean.

Pe de altă parte, în opinia analiştilor KeysFin, modul în care se derulează afacerile din sectorul colectării de creanţe ridică destule semne de întrebare.

„Mulţi clienţi au sesizat autorităţile că sunt hăituiţi de unele companii, în condiţiile în care activitatea acestora nu este reglementată cu aceeaşi stricteţe cu care se desfăşoară business-urile din sectorul bancar, aflate sub monitorizarea Băncii Naţionale”, spun ei.

În acest sens, Amalia Postu, avocat partener la Postu Leonte şi Asociaţii, afirmă că mecanismul cesiunii creanţelor bancare către societăţile specializate de recuperare ascunde, sub aparenţa legalităţii, numeroase nereguli şi încălcări ale legii, în condiţiile în care cesionarea unui credit bancar reprezintă, practic, preluarea calităţii de creditor de către societatea de recuperare, în locul băncii, fără, însă, ca aceasta să îndeplinească toate cerinţele legale pentru a fi creditor într-un contract de credit, aspect de natură a atrage nulitatea cesiunii. Astfel, creanţa cesionată îşi pierde calitatea de creanţă bancară, între noul creditor şi debitor intervenind un alt raport, de o altă natură juridică. În practică, însă, atrage atenţia Amalia Postu, băncile nu solicită niciodată acordul clienţilor, aceştia fiind doar înştiinţaţi cu privire la cesiune.

Pentru a se apăra, clientul care află că „a fost vândut’ unei firme de recuperare are la îndemână câteva mecanisme legale, fie pe latura civilă, fie pe latura penală, spune avocatul.

„În materie civilă, aş preciza invocarea nulităţii cesiunii pentru argumentele expuse anterior. De asemenea, fiecare client ar trebui să verifice dacă nu se află în situaţia în care creanţa a fost prescrisă, iar în caz afirmativ se poate apăra invocând instituţia prescripţiei, nemaiexistând obligaţia legală de a achita sumele pretinse’, a explicat aceasta.