Comisia Europeană a anunţat, joi, că trimite România în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru că nu a adoptat un plan de urgenţă privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale, lipsa unui astfel de plan afectând capacitatea României de a face faţă unei posibile situaţii de criză.
   
"Comisia Europeană trimite România în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru că nu a adoptat un plan de urgenţă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 994/2010 privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Regulamentul are ca obiectiv garantarea faptului că statele membre sunt bine pregătite pentru a face faţă unor eventuale întreruperi ale aprovizionării. În acest scop, statele membre trebuie să elaboreze, printre altele, planuri de urgenţă şi să le notifice Comisiei Europene. Un plan de urgenţă stabileşte măsurile şi procedurile care intră în vigoare în cazul întreruperii aprovizionării cu gaze şi care sunt bine coordonate cu statele membre vecine", potrivit unui comunicat al Executivului european, citat de Mediafax.

Comisia precizează că statele membre au avut obligaţia de a adopta aceste planuri până la data de 3 decembrie 2012.
   
În noiembrie 2013, CE a a trimis României o scrisoare de punere în întârziere deoarece aceasta nu a adoptat un plan naţional de urgenţă. În noiembrie 2014, Comisia a emis un aviz motivat, deoarece România era încă în neconformitate cu regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaze. Planul de urgenţă încă nu a fost adoptat şi acest lucru poate afecta capacitatea României de a face faţă unei posibile situaţii de criză.
   
Regulamentul UE privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale creează un indicator comun pentru a evalua ameninţările grave la adresa securităţii aprovizionării cu gaze, indicator cunoscut sub numele de N-1. Acesta se referă la situaţia în care o instalaţie de gaze naţională foarte importantă, cum ar fi o instalaţie de producţie sau o conductă, nu mai funcţionează.
   
Totodată, el defineşte standardul de aprovizionare pe care ţările din UE trebuie să se pregătească să îl respecte, chiar şi în cazul unei întreruperi precum N- 1. Acest standard prevede că ţările trebuie să fie în măsură să asigure cel puţin 30 de zile de aprovizionare cu gaze pentru gospodăriile private şi alţi consumatori vulnerabili, cum ar fi spitalele.
   
Prin acest regulament, statelor membre li se solicită să desemneze o autoritate responsabilă în mod specific pentru aprovizionarea cu gaze, iar această autoritate trebuie să creeze un plan de acţiune preventiv care să evalueze riscurile legate de aprovizionare şi să propună măsuri preventive, cum ar investiţiile în conducte noi.
   
De asemenea, autoritatea responsabilă trebuie să elaboreze planuri de urgenţă pentru a face faţă unei crize. Aceste planuri ar trebui să includă proceduri specifice aplicabile în cazul unei întreruperi şi să descrie modalităţile de coordonare cu alte autorităţi naţionale.