Comercianţii trebuie să emită bon fiscal atunci când vând produse sau prestează servicii. Însă legislaţia în vigoare prevede că anumiţi operatori economici sunt exceptaţi de la această obligaţie.

 OUG nr. 28/1999 stabileşte că operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

În plus, aceştia trebuie să emită bonuri fiscale şi să le înmâneze clienţilor.

Totuşi, acelaşi act normativ prevede câteva excepţii de la această regulă.

Mai exact, nu sunt obligaţi să utilizeze case de marcat şi implicit nu trebuie să emită bon fiscal cei care efectuează încasări din următoarele activităţi:

• comerţul ocazional cu produse agricole din producţie proprie efectuat de către producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii, în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
• vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
• transportul public de călători în interiorul unei localităţi pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii, precum şi cu metroul;
• activităţile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite conform legii - bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare, grădini zoologice şi grădini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule, bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
• activităţile de asigurări şi ale caselor de pensii, precum şi activităţile de intermedieri financiare, inclusiv activităţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activităţile de schimb valutar cu numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor de credit, aparţinând acestor instituţii;
• activităţile desfăşurate că profesii libere sub toate formele de organizare care nu implică crearea unei societăţi comerciale;
• vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
• comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
• serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
• vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de către agenţiile de turism, definite potrivit legii;
• încasarea la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice şi termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poştă şi curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de internet;
• efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe;
• serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern şi internaţional, prestate de societăţi comerciale persoane juridice române, pe bază de bilete sau abonamente tipărite conform legii;
• activităţile de jocuri de noroc desfăşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
• serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcţionează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede;
• livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcţionează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede şi conţin un sistem de contorizare electronic şi/sau mecanic, ca parte integrată constructivă din automat, care să permită înregistrarea, evidenţierea şi controlul sumelor încasate, cu excepţia livrărilor de produse energetice, astfel cum sunt definite în titlul VII din Codul fiscal;
• comerţul de tip cash and carry desfăşurat de comercianţii care vând mărfuri prin sistemul de autoservire către persoane fizice înregistrate în baza de date a vânzătorului, în scopul utilizării acestora că produse consumabile.

În situaţiile în care pentru încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul şi a serviciilor efectuate către populaţie, în cazul profesiilor libere, vânzării obiectelor de cult, comerţului cu amănuntul prin comis-voiajori, serviciilor de reparaţii la domiciliul clientului, vânzării pachetelor de servici turistice, încasării la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice, a gazelor etc. şi efectuării lucrărilor de reparaţii şi întreţinere de locuinţe nu sunt utilizate aparate de marcat electronice fiscale, este obligatorie emiterea de chitanţe.

Atenţie! Comercianţii care nu desfăşoară activităţile menţionate în lista de mai sus şi care sunt obligaţi să utilizeze case de marcat şi să emită bon fiscal risca sancţiuni drastice dacă nu respecta aceste obligaţii. Concret, inspectorii antifrauda le pot suspenda activitatea pe o perioadă cuprinsă între o lună şi trei luni şi implicit le pot sigila punctul de lucru.

SURSA: http://www.avocatnet.ro