Un om bun ajunge în Rai unde îsi primeste aripioarele, primeste un loc pe un norisor pufos, harfa la mâna si începe viata de Rai: toata ziua apa face pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, pasarelele cip-cip-cip.
O zi, doua, trei, o saptamâna, doua, o luna, doua, trei.
Plictiseala mare asa ca se gândeste:
– Hai sa dau o raita pe-aici.
Vede pe panoul de anunturi: “Sejur în Iad: 7 zile pret 7 pene din aripi”.
Îsi smulge sapte pene din aripa si plateste pe loc, e suit în autocar si dupa o ora ajunge la poarta Iadului.
Se deschid portile si apar cinci tipe supebe.
Petrece sapte zile de superbe cu nebunii, distractii.
Dar se temina zilele si se întoarce în Rai pe norisorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, pasarelele cip-cip-cip.
O zi, doua, o saptamâna, doua, trei, o luna.
– Gata! Asa nu se mai poate. Ma duc sa-mi fac actele de transfer în Iad!
Dupa o saptamâna primeste actele, se suie în autocar si ajunge la portile Iadului.
Se deschid portile si apar sapte handralai cât dulapul de musculosi, îl leaga si-l baga în cazan la fiert.
Nu mai întelege nimic.
Trece pe-acolo Prea Împielitatul si profitând de ocazie îl opreste si-l întreaba:
– Cum cu o saptamâna înainte a fost asa de de super cu gacigile si tot tacâmul si acum e groaznic?
– Asta-i diferenta dintre turist si emigrant.
