Iarna, un frig napraznic.
Un cuplu foarte batran se pregateau de somn, incalzindu-se la gura sobei.
Cautand o plapuma mai groasa, batrana zice:
– Mai tii tu minte barbate, in tinerete, inainte sa ma ceri de la mama, cum ma asteptai tu seara de seara la stejarul din fundul gradinii, eu ieseam din casa sa vin la tine si cu cata pasiune ne mai iubeam?
– Da…ce vremuri!
– Hai sa o mai facem odata ca pe vremuri, zice batrana, ca suntem batrani si nu se stie cat timp mai avem.
Entuziasmat de ideea nevestei, pleaca batranul la stejar.
O asteapra si o asteapta si o tot asteapta pana se invineteste tot de frig si cum nu mai rezista, dupa vreo ora merge in casa unde o gaseste pe batrana infofolita in plapuma.
– Da bine mai nevasta, bine ca stai la caldura sub plapuma si eu te astept sa paralizez de frig in viscol langa stejar, de ce n-ai venit?
La care batrana raspunde sec:
– Nu m-a lasat mama!