Nu mi-a plăcut niciodată politica,  în special din cauza faptului că nu am reuşit să identific, de-a lungul timpului, persoane pe care să le asociez cu ideea de competenţă, cu noţiunea de integritate şi cu perspectiva că miza pe asemenea persoane poate fi una corect plasată. Bine, poate şi din cauză că elementele enumerate nu prea apar în politică,  nu în cea românească. Pentru a mi se întări aceste convingeri, există excepţii, iar una dintre ele are un nume: Paul Palaş.

Nu sunt, din păcate pentru mine, vreun prieten al lui Palaş, şi nici nu am avut prea multe de împărţit. Nici nu îl cunosc pe omul acesta de o eternitate. Dar gestul lui de a demisiona din PDL atunci când PDL era la putere şi toţi se îngrămădeau la uşile portocalii pentru a prinde măcar un oscior de ros mi-a atras atenţia. I-am urmărit reacţiile, i-am ascultat discursul şi am decis că merită să fiu atent la acţiunile lui. Când s-a înscris în PNL am considerat că PNL a câştigat enorm, chiar dacă, ulterior, am constatat că doar o parte din PNL a simţit cu adevărat asta.  Cealaltă, mai avea pe haine pete oranj şi Palaş nu era chiar un înălbitor de luat în seamă pentru ea, omul nostru având ceva acid, care strica textura hainelor respective. Paul Palaş este preşedintele comisiei de buget finanţe din Consiliul Local, iar integritatea lui nu poate fi pusă la îndoială, chiar dacă unii au încercat, iar alţii vor încerca de aici încolo. Cu certitudine, Paul Palaş nu ar fi de acord cu acest text, pentru că este un politician atipic. Nu-i place să fie lăudat! Dar nu pentru el am scris asta, ci pentru ploieştenii care mai cred că există şi oameni integri, capabili şi decenţi în politica noastră. Astăzi, de ziua lui, îi spun „La mulţi ani!” lui Paul Palaş şi mă bucur că mi-a dat prilejul să pot scrie aşa ceva despre un membru al unui partid politic!