Pentru prevenirea unui dezastru provocat de cutremure, proprietarii construcţiilor cu risc seismic major sunt obligaţi să permită accesul autorităţilor în imobil, iar în caz de refuz aceştia pot fi evacuaţi, se arată într-un proiect de lege lansat în dezbatere publică de Ministerul Dezvoltării.

Proiectul modifică Ordonanţa Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. Astfel, la articolul 5 din Ordonanţa 20/1994, alineatele (1) şi (2) se modifică şi completează şi vor avea următorul cuprins:

„(1) În vederea prevenirii unui potenţial dezastru provocat de cutremure, proprietarii şi deţinătorii cu orice titlu ai construcţiilor supuse reglementărilor prezentei ordonanţe au obligaţia de a permite intrarea în imobilele pe care le deţin, pentru desfăşurarea activităţilor de expertizare, de efectuare a măsurătorilor pentru întocmirea documentaţiei cadastrale necesare înregistrării imobilului în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, proiectare sau de execuţie a lucrărilor de intervenţie a construcţiilor sau a altor asemenea lucrări. În acest scop, persoanele respective vor fi înştiinţate cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de începerea lucrărilor.

(2) În caz de refuz, intrarea în orice încăpere a construcţiilor supuse lucrărilor necesare de expertizare, de efectuare a măsurătorilor pentru întocmirea documentaţiei cadastrale necesare înregistrării imobilului în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, proiectare, execuţie sau altor asemenea lucrări se va face prin dispoziţie de primar. Potrivit aceloraşi dispoziţii, dacă este necesar, primarul va putea dispune restrângerea folosinţei încăperilor din construcţiile supuse lucrărilor respective sau evacuarea temporară, pe timpul desfăşurării lucrărilor de intervenţie a construcţiilor în cauză, a persoanelor care nu au eliberat în termen spaţiul deţinut în construcţiile supuse consolidării. Decizia de evacuare temporară are caracter executoriu de la data ofertei unei locuinţe de necesitate pentru cazare pe perioada execuţiei lucrărilor de intervenţie şi va putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite”.

De asemenea, la articolul 5 din Ordonanţa 20/1994, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), care va avea următorul cuprins:

„(21) Locuinţele de necesitate care satisfac exigenţele minimale prevăzute de Legea locuinţei nr. 114/1996, precum şi utilităţile pentru aceste locuinţe vor fi asigurate prin grija autorităţilor administraţiei publice locale. Fondurile necesare pentru finanţarea cheltuielilor privind mutarea persoanelor evacuate în şi din locuinţele de necesitate şi, după caz, plata chiriei pe perioada execuţiei lucrărilor de intervenţie se vor asigura din bugetele locale. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura spaţiile necesare depozitării, în condiţii de siguranţă şi cu asigurarea accesului proprietarilor, a bunurilor materiale care nu pot fi mutate în locuinţele de necesitate.”

Proiectul introduce, totodată, şi unele definiţii pentru spaţiile care implică aglomerări de persoane şi pentru sala aglomerată.

Spaţiile care implică aglomerări de persoane sunt „încăperi cu aglomerări de persoane, respectiv încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 de persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2 şi categorii distincte ale acestora”. Iar sala aglomerată este o categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane, respectiv „încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri, protejate sau neprotejate, în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4 m2 şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane, precum săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, cluburi şi altele asemenea. Încăperile situate la parter, se consideră săli aglomerate în cazul în care se pot întruni simultan cel puţin 200 de persoane”.

Proiectul citat interzice „organizarea şi desfăşurarea de activităţi permanente şi/sau temporare în spaţiile prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. a) şi altele asemenea, care implică aglomerări de persoane, până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente, încadrată prin raport de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic”.