Asociaţia pentru Monitorizarea Justiţiei a publicat un protest împotriva OUG 83/2013, prin care au fost abrogate dispoziţiile legii 146/1997 privind taxele de timbru, protest prin care acuza faptul ca “Justiţia se privatizează” ca urmare a demersurilor ministrului Justiţiei Robert Cazanciu. Menţionăm că săptămâna trecută, Guvernul a publicat un material în care eram anunţaţi că taxele judiciare de timbru vor fi majorate.
Publicăm integral materialul AMJ:


“Noul ministru al Justiţiei, domnul Robert Cazanciuc, a promovat o Ordonanţă de urgenţă, aprobată de Guvern (OUG 83/2013), prin care au fost abrogate dispoziţiile legii 146/1997 privind taxele de timbru, fiind modificate în sens radical atât cuantumul cât şi situaţiile la care se aplică acestea.
Intenţia declarată a domnului ministru a fost de a stabili un echilibru “corespunzător” între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public şi “obligaţia cetăţeanului care foloseşte acest serviciu de a contribui la susţinerea costurilor”, făcând totodată referinţă la un sistem de taxare neadecvat, cu consecinţe negative pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar.
Problema trebuie să fie tratată din trei perspective: a Justiţiabilului, a Sistemului Judiciar şi a Guvernului.

Justiţiabilul

Noul act normativ creşte nivelul taxelor de timbru şi scade numărul situaţiilor în care cererile sunt scutite de taxa de timbru. Concluzia generală şi imediată este aceea că se îngreunează, dacă nu blochează, accesul la Justiţie. Creşterea gradului de taxare în justiţie trebuie privită în corelare cu scăderea nivelului de trai al populaţiei şi cu creşterea nivelului de corupţie din Administraţie. Acest din urmă fenomen nu poate fi reglementat decât prin Justiţie, însă dacă accesul la Justiţie se îngreunează, prin orice mijloace, inclusiv fiscale, mecanismul de reglare democratic dintre cele trei puteri în stat, risca să nu mai funcţioneze.
În România, credem că Guvernul ar fi trebuit să aibă o preocupare crescută faţă de nevoia de creştere a gradului de educaţie civică al populaţiei, accesarea serviciilor Justiţiei fiind o măsură a conştientizării drepturilor pe care cetăţenii le au şi asumarea unui efort, inclusiv financiar, în vederea apărării şi impunerii respectării acestor drepturi. În condiţiile în care există o problemă recunoscută de lipsă a informaţiilor suficiente şi accesibile societăţii civile privind procedurile din domeniul Justiţiei, este evident că popularizarea şi promovarea creşterii taxelor pentru accesarea serviciilor din Justiţie duce la restrângerea şi mai mult a numărului de persoane care doresc şi reuşesc să acceseze aceste servicii.
În acelaşi timp, observăm că au fost eliminate din actuala formă a actului normativ prevederile privind scutirile de la plata taxelor de timbru pentru cererile reclamând atingerile aduse dreptului la imagine şi reputaţie, ca şi a celor privind imobilele naţionalizate sau decurgând din perioada de detenţie sau opresiune a foştilor deţinuţi sau persecutaţi politic în timpul regimului comunist.
Cum prin aceste prevederi s-a încercat să se restabilească raporturile juridice normale într-o societate, în care normalitatea nu este aceea a atingerii dreptului de proprietate şi al drepturilor fundamentale ale omului, excluderea facilitaţilor fiscale prevăzute pentru restabilirea unui echilibru stricat de regimul comunist, înseamnă abdicarea de la valorile care au fost reclamate în 1989 şi care stau la baza oricărei societăţi democratice.
Remarcăm de asemenea, creşterea taxelor privind cererile de pe parcursul proceselor, cum ar fi cele privind recuzarea judecătorilor. În condiţiile în care, aşa cum AMJ a arătat şi anterior şi cum se reflectă şi în numeroasele raporte de ţară, în România exista o Justiţia are o problemă legată de lipsa de independenţă şi imparţialitate a magistraţilor, care refuză, totodată, să pună în aplicare prevederilor legale şi procedurale privind recuzarea, existând un grad de aproape 100% de respingere a cererilor de recuzare, fără cale efectica de atac, noua prevedere este de natură să descurajeze orice încercare de relevare a situaţiilor de incompatibilitate ale magistraţilor. Această măsură dublează practic modificările prevăzute în această materie de Codul de procedura civilă prin care se duce în derizoriu instituţia incompatibilităţilor, prin tratarea să nu ca un incident procedural dirimant, ci ca un avatar legislativ păstrat pentru liniştea instituţiilor europene, însă fără nici un fel de incidenta practică.

Sistemul Judiciar

Se susţine că prin creşterea taxelor se are în vedere creşterea nivelului de calitate al serviciului judiciar. Este de menţionat ca taxele de timbru, în ciuda aparenţei, nu au o destinaţie specială – Justiţia. Ele sunt colectate prin intermediul autorităţilor locale, la bugetul de stat central şi rerepartizate de Parlament conform nevoilor bugetare.
Asociaţia pentru Monitorizarea Justiţiei a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, în cursul anului 2012 să promoveze independenţa financiară a sistemului judiciar prin autofinanţarea sa din taxele de timbru. CSM a avut o poziţie de respingere a propunerii, considerând că sistemul judiciar trebuie să fie susţinut de către bugetul de Stat.
În aceste condiţii, de ce aceste comunicate populiste şi de dezinformare prin care societăţii civile i se induce existenţa unei interdependente între creşterea nivelului taxelor de timbru şi calitatea actului de justiţie?
Deci, magistraţii sunt plătiţi de la bugetul de Stat, chiar dacă ordonator de credite este mai nou Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu Ministerul Justiţiei
Legislaţia prevede pentru magistraţi o multitudine de sporuri de stres, de vechime, de grad de instanţă, de mobilitate, etc, care, raportat la nivelul veniturilor medii pe cap de locuitor (dintre cele mai mici în Europa), sunt îndestulătoare şi de natură să asigure nivelul calitativ dorit al actului de justiţie, iar dacă până la acest moment el nu a fost atins, problema nu este una financiară, strategia Guvernului, dacă există una, în acest sens, trebuind a fi regândita.

Guvernul

Domnul Ministru Cazanciuc a propus modificarea legii taxelor de timbru din considerente de ordin practic.
Lăudabil. Din păcate, propunerile domnului Cazanciuc, ca de altfel şi premisele de la care pleacă, dovedesc necunoaşterea sistemului judiciar şi lipsa de contact cu profesiile juridice. Aceasta se explică şi prin lipsa totală de experienţa juridică practică a domnului ministru, din CV-ul dansului nereuşind dacă a intrat vreodată într-o instanţă de judecată, fie ca procuror, fie ca justiţiabil, şi cu atât mai puţin ca funcţionar, ceea ce este indispensabil pentru dobândirea unei experienţe reale şi pentru a putea ca măsurile luate în Justiţie să aibă legătură cu realitatea din Justiţie şi nu cu planul cincinal
Deci, de unde a ajuns domnul Ministru la concluzia că ar exista o carenţă calitativă a serviciilor instanţelor de judecată? Şi de ce a considerat că această problemă poate fi rezolvată prin impunerea suplimentară a justiţiabililor?
Credem că se impune concluzia de la sine: noul act normativ nu are nici o legătură cu calitatea actului de justiţie. El este rezultatul a două influenţe: cea a instanţelor de judecată, de îngreunare a accesului justiţiabilului la Justiţie şi cea a Guvernului de a mări sumele care alimentează bugetul de Stat.
Cu alte cuvinte, nici în această ecuaţie, Justiţiabilul nu a fost luat în consideraţie, ceea ce nu ne miră având în vedere că acesta nu se găseşte în centrul nici unei strategii pe Justiţie neelaborate de către guvernanţi.”