Bogdan Petriceicu Hasdeu, unul dintre giganţii culturii române, a fost omagiat, de Ziua Culturii Naţionale, la castelul pe care l-a ridicat în memoria fiicei sale, la Câmpina. În cadrul manifestării va fi elogiat rolul excepţional al operei marelui academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, care a marcat profund trecerea dintre secolele XIX şi XX.

Evenimentul cultural ”Hasdeu, sursa perpetua de inspiratie in arte”, organizat de Asociaţia “Oameni lângă Oameni” din Capitală, cu sprijinul Ministerului Culturii, va avea loc în perioada 15-28 ianuarie a.c., cu scopul menţinerii în conştiinţa publică şi transpunerea în lucrări de artă plastică a creaţiei uneia dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române.

Manifestarea a debutat joi, iar deschiderea a fost făcută de dr. Jenica Tabacu, responsabilul Muzeului Memorial B.P. Hasdeu, cu un material intitulat “Gândurile lui Haseu la moartea lui Eminescu”. Prof. dr. Oana Merca a susţinut o conferinţă cu tema “B. P. Hasdeu şi Mihai Eminescu, precursori ai lui Mircea Eliade”.

În cadrul evenimentului cultural îşi expun creaţiile artiştii plastici Ilie Chioibaş, Ioan Ladea şi Nelu Predoi. Aceştia vor prezenta iubitorilor de artă, localnici şi turişti care vor vizita muzeul, viziunea lor asupra a ceea ce înseamnă fenomenul Hasdeu.

Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a născut în 26 februarie 1838 la Cristeşti, Hotin, localitate aflată actualmente în Ucraina. A studiat la universitatea din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofiţer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ţinut pentru a scăpa de împilarea şi deznaţionalizarea forţată practicată de administraţia de ocupaţie. Ruşii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităţilor române, i-au anulat dreptul de moştenire pe care-l avea asupra unor moşii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară.

La 1857 a fost numit membru al tribunalului din Cahul. După şapte luni a demisionat. În 1858 s-a mutat la Iaşi, ca profesor de liceu şi bibliotecar al universităţii. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. În acest timp Haşdeu a pus bazele mai multor publicaţii, între altele, revista „Din Moldova”(1862-1863) în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc.

Între 17 mai 1876 şi 1 aprilie 1900 a fost director al Arhivelor Statului din Bucureşti, în această calitate contribuind la publicarea documentelor în „Arhiva istorică” şi „Cuvente den bătrâni”, atât din arhivele româneşti, cât mai ales din cele străine, fiind primul conducător al Arhivelor Statului a început să publice cópii după acte din arhivele străine privitoare la români.

În 1877 a fost ales membru al Academiei Române ca un omagiu al întregii sale opere de până atunci, dar şi ca recunoaştere a spiritului său enciclopedist.
Din 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din Bucureşti. A tipărit o parte din lecţiile sale pline de originalitate şi de cunoştinţe vaste asupra literaturilor străine şi a limbii române.

Hasdeu a cochetat şi cu politica. Partizan al lui Kogălniceanu, a susţinut lovitura de stat din 2 mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Ulterior, a susţinut dinastia străină, de Hohenzollern, apoi, pe aceeaşi linie a ideilor de factură paneuropeană, a devenit membru al Partidului Liberal, ajungând deputat liberal în parlamentul României.

După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, a devenit mistic şi fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina. A murit la 25 august 1907 la Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă şi perenă. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor de lucru, Hasdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător şi un pionier al mai multor domenii ale filologiei şi istoriei României.

Dintre lucrările sale istorice se disting: Ioan Vodă cel Cumplit, Arhiva istorică a României şi Istoria critică. Lucrările filologice cele mai însemnate ale acestuia sunt: Cuvente den bătrâni şi Etymologicum Magnum Romaniae. A editat, de asemenea, Psaltirea lui Coresi din 1577.

Lucrările beletristice ale lui Hasdeu, între care drama Răzvan şi Vidra, dau impresia unei originalităţi a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiţia sa profundă şi imaginaţia vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică, Duduca Mamuca (1861), pentru care a şi avut în Iaşi un proces legat de un fragment din această lucrare, considerat imoral, chiar obscen, dar a fost achitat după ce s-a apărat singur în faţa instanţei. În urma acestui scandal ajunge în Bucureşti în 1863, unde publică în semn de protest varianta cenzurată a nuvelei, intitulată Micuţa (1864). Volumul de poezii (1873) cuprinde poezii ocazionale, fabule, poezii sociale şi politice, precum şi o traducere din Tristele lui Ovidiu.

Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este Răzvan şi Vidra, foarte criticată la vremea apariţiei, în1867.