Sunteţi preşedintele Curţii de Apel Ploieşti de la începutul acestui an. Ce înseamnă să conduci o astfel de instituţie?

Curtea de Apel Ploieşti are în circumscripţia teritorială trei judeţe:Prahova, Dâmboviţa şi Buzău. Trebuie să recunoaştem că Prahova este judeţul cel mai mare, care ocupă şi cea mai mare parte din activitatea noastră. Ca număr de judecători, suntem a treia curte de apel din ţară, după instituţiile similare din Bucureşti şi Craiova. Avem 54 de judecători în schema de personal, dar, practic, funcţionăm cu 53 de persoane, o colegă fiind detaşată la Consiliul Superior al Magistraturii.

Cât de dificil este să coordonezi o astfel de instituţie? Se tot vorbeşte despre volumul mare de muncă al unui judecător. Care este situaţia la Ploieşti?

Realitatea este că volumul de activitate a crescut de la an la an. În ultimul an putem spune că activitatea noastră a...explodat. Consider că este normal, dacă ne gândim că a crescut numărul de litigii comerciale, de contencios administrativ...Odată cu intrarea în Uniunea Europeană au apărut noi instituţii, noi autorităţi publice care gestionează fondurile europene. Iar efectul a fost şi creşterea numărului de litigii.

Şi totuşi, nu ar fi normal ca numărul de litigii să înceapă să scadă? Cred că din afară părem o naţiune de...procesomani.

Există şi această percepţie. Dar, deşi nu sunt sociolog, pot să constat că la noi nu există această cultură a medierii. Oamenii sunt mult mai uşor dispuşi să facă pasul spre un proces, decât să găsească o cale de împăcare. Multe procese au o miză mică, pentru noi, cei care privim din afară, dar pentru omul respectiv, spre exemplu, un metru de pământ de care a fost deposedat abuziv contează. Părerea mea este că multe litigii s-ar putea rezolva pe cale amiabilă. Dar nu avem această cultură a dialogului.

Credeţi că odată cu apariţia obligativităţii medierii vom asista şi la scăderea numărului de litigii pe rolul instanţelor de judecată?

Este posibil, dar în timp, tocmai din cauza acestei mentalităţi. Omul simplu consideră că dacă se duce la mediator, cheltuieşte nişte bani, nu ajunge la o înţelegere, iar în final ajunge tot la instanţă...Pe termen lung medierea va da rezultate. Nu putem să ne aşteptăm la rezultate spectaculoase imediat. Avem de schimbat mentalitatea unui întreg popor şi asta durează.

Anul acesta am asistat la mai multe schimbări de coduri în activitatea judecătorească. Cum se resimt aceste modificări în activitatea Curţii de Apel Ploieşti?

Destul de intens. Fără a încerca să dramatizez situaţia, cred că schimbările legislative din ultimii ani sunt fără precedent. Probabil că o situaţia asemănătoare nu a mai fost în România de la 1864, de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, când s-au introdus mai multe coduri, multe care s-au aplicat până în zilele noastre. Din 2014 intră în vigoare noul Cod Penal. Ne bucurăm că între publicare şi intrarea în vigoare avem câteva luni pentru a-l putea studia. Toţi am învăţat în facultate alte coduri şi trebuie să ne punem la punct cu noua legislaţie.

Este dificil cu atâtea schimbări?

Este dificil, dar din fericire personalul nostru este bine pregătit profesional. La Curtea de Apel Ploieşti facem parte din generaţia mai tânără, ca să spunem aşa, şi ne adaptăm din mers acestor schimbări. Nu trebuie să înţelegeţi că are loc o ruptură faţă de legislaţia precedentă. Cele mai multe principii se regăsesc şi în noile coduri. Sunt multe lucruri care au fost adaptate societăţii moderne. Din punct de vedere al logisticii este puţin mai dificil. Noile coduri de procedură impun sporirea atribuţiilor judecătorilor, în sensul că acum există o procedură prealabilă care impune sporirea activităţii judecătorilor. Am găsit înţelegere la Ministerul Justiţiei şi am beneficiat de o mărire a numărului de judecători, însă am mai avea nevoie de câteva persoane. Sper ca până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal să beneficiem de o nouă majorare de personal, altfel vom fi puşi în dificultate. Spre exemplu, vor apărea noi instituţii: camera de punere în acuzare, judecător de drepturi şi libertăţi,etc. Există anumite incompatibilităţi în legislaţie. La noi este bine pentru că avem 14 judecători la secţia penală şi ne vom descurca. Situaţia este mai dificilă la judecătoriile mici, unde lucrează un număr redus de judecători.

Există oameni calificaţi într-un număr suficient pentru a mări aceste scheme de personal?

Principala sursă de recrutare pentru judecători o reprezintă Institutul Naţional de Magistratură.  Capacitatea sa este limitată. Puţină lume ştie că mai există o procedură alternativă, care poate fi utilizată cu succes când avem deficit de personal. Deficit de personal o să găsim mereu în instanţele foarte mari, precum Judecătoria Ploieşti, sau în instanţe mici, situate la distanţe mari faţă de reşedinţa de judeţ, să spunem aşa. În Prahova, nu avem judecătorii mici atât de îndepărtate. Cel mai departe este Sinaia, care are totuşi o poziţie privilegiată. Sunt în ţară judecătorii în zone montane în care locurile se ocupă greu. Prin procedura alternativă, persoanele care au licenţa în drept şi care au profesat minim cinci ani, ca avocaţi, consilieri juridici sau alte categorii profesionale dau un examen şi sunt recrutaţi direct ca judecători definitivi. Nu mai trec prin stagiatură, fac doar o perioadă de pregătire de două luni la Institutul Naţional de Magistratură. Este mult mai simplu de recrutat personal aşa, mai ales că avem o mulţime de absolvenţi de drept bine pregătiţi, dar singura problemă o reprezintă finanţarea şi nu numai. O mare problemă o reprezintă şi sediul. Spre exemplu, daca nouă ni s-ar suplimenta schema cu zece judecători, ceea ce ar fi extraordinar, am avea o mare problemă în a asigura birourile şi sălile de judecată.

Şi ajungem astfel la veşnica problemă a noului Palat de Justiţie...Când credeţi că va fi finalizată clădirea?

Eu sper că va fi finalizat în maxim doi ani. Proiectul a început din 1997, iar atunci termenul de finalizare era de trei ani. Constructorul a intrat în faliment, a trebuit să căutăm un alt antreprenor. Ne-am lovit însă de faptul că instalaţiile proiectate în 1997, perfecte din punct de vedere al funcţionării, nu mai corespund standardelor actuale. Vorbim în principal de instalaţia de aer condiţionat. Suntem într-o procedură de reproiectare, vom face un nou caiet de sarcini şi o nouă procedură de achiziţii. Titularul investiţiei este Tribunalul Prahova şi sper să fie finalizate procedurile legale cât mai repede. Orice societate ar câştiga licitaţia, important este să finalizeze lucrarea cât mai repede. Din ce am înţeles de la specialişti, dacă licitaţiile ar fi finalizate, în maxim doi ani clădirea ar putea fi finalizată la cheie. Aici nu mai depinde de noi, Curtea de Apel este ordonator secundar de credite, ordonatorul principal fiind Ministerul Justiţiei, iar ministrul Cazanciuc ne-a promis tot sprijinul său.

Se tot vorbeşte despre regionalizarea României. Credeţi că va fi afectat şi sistemul juridic de această regionalizare?

Nu ştiu ce să spun. Am auzit despre foarte multe variante de regionalizare, concept foarte bun pentru absorbţia fondurilor europene. Au apărut tot felul de variante, opt, nouă, zece regiuni...nu există încă deva stabil. Din punctul meu de vedere, ca preşedinte al unei curţi de apel, după discuţii cu alţi preşedinţi de instituţii similare din ţară, nu cred că există  o legătură între regionalizarea administrativă şi modificarea circumscripţiilor curţilor de apel. Atât timp cât judeţele rămân instituţii administrative nu cred că vom modifica structura curţilor de apel. Acum avem 15 curţi de apel, dacă am modifica circumscripţiile unele ar trebui să dispară, iar altele şi-ar mări volumul de muncă. Ar fi destul de dificil, dar nu cred că modificarea ne va afecta în vreun fel. Au fost investiţi bani în sediile curţilor de apel şi nu cred că merită să descoperim că aceste fonduri au fost irosite. Mai întâi aşteptăm să vedem cum va funcţiona această regionalizare şi abia atunci vom discuta despre modul în care va afecta activitatea justiţiei.

Să ne întoarcem puţin la activitatea dumneavoastră şi la mandatul de preşedinte de Curţii de Apel. Ce conţine proiectul dumneavoastră de management?

Sunt două obiective principale în planul meu de management. Creşterea calităţii actului de justiţie şi a încrederii cetăţeanului în instituţia pe care o conduc. Sunt principalele deficienţe ale sistemului judiciar şi nu doar ale Curţii de Apel Ploieşti. Trebuie să investim în pregătirea personalului. Consider că ar trebui să continuăm descentralizarea pregătirii profesionale. Fără o pregătire profesională corespunzătoare nu vom avea niciodată un act de justiţie de calitate. Mai mult, atât timp cât în situaţii similare judecătorii dau soluţii diferite, nu putem pretinde ca cetăţeanul de rând să aibă încredere deplină în justiţie. Este la fel ca la medic. Dacă medicii îţi pun diagnostice diferite, este clar că nu mai ai încredere în sistemul medical şi cauţi soluţii în altă parte.

De ce avem atâtea cazuri de procese cu sentinţe diferite?

O întrebare dificilă. De vină este ideea pe care este constituit sistemul nostru judiciar. Există două mari sisteme de drept, cel roman, care se aplică în majoritatea ţărilor europene, şi cel anglosaxon, aplicat în Marea Britanie şi în Irlanda. Primul sistem se bazează pe actul normativ, iar precedentul judiciar nu constituie obligaţie, iar în sistemul anglosaxon, o bună parte a sentinţelor se bazează pe precedentele judiciare. Judecătorii sunt independenţi, dar ar trebui să înţeleagă că omul nu va avea încredere în sistemul judiciar până când nu vom avea soluţii similare în cazuri similare. Este foarte important să avem soluţii unice. Cred că actul de justiţie ar trebui să fie predictibil. Omul să ştie că în Justiţie găseşte dreptatea. Mai puţin importantă este soluţia scrisă pe zece pagini cu vorbe frumoase, ci trebuie ca prin acea soluţie minoritatea să se supună majorităţii. Aşa funcţionează şi legile. Existenţa unei legi, chiar imperfectă, este preferabilă unui sistem neghidat de niciun fel de act normativ.

Vom ajunge vreodată la scurtarea termenelor de judecată?

Este unul dintre obiectivele pe care mi le-am propus. Doresc soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Degeaba i se dă omului dreptate dacă aşteaptă ani de zile soluţia. Cred că va trebui să dezvoltăm procedurile alternative, precum medierea, înţelegerile notariale. Va trebui să mărim şi numărul de judecători. Dacă un judecător se ocupă de mai puţine dosare automat se va ajunge mult mai repede la soluţii. Mai este nevoie şi de modificări legislative. Avem multe persoane care apelează la lungirea procedurilor, cer amânări peste amânări din diverse motive şi nu cred că este bine. Trebuie să respectăm drepturile cetăţenilor, dar în acelaşi timp oamenii au dreptul la soluţii rapide şi juste. Avem probleme cu expertizele, care se lungesc chiar şi ani de zile şi astfel se ajunge la procese lungi şi anevoioase.Oricum sunt optimist şi cred că vom ajunge, curând,  la un sistem judiciar apropiat de cetăţean.