Tot auzim în ultima perioadă cuvântul regionalizare. Sunt multe variante, multe păreri, multe orgolii...

Sunt foarte multe păreri împărţite, foarte multe pasiuni, foarte multe orgolii, dar invit pe toată lumea să îşi vadă lungul nasului. Ca să încerci să fii reşedinţa unei regiuni trebuie să îndeplineşti cel puţin trei elemente. Primul punct. Trebuie să fi demonstrat în istoria poporului român că eşti în stare de dezvoltare, lucru pe care Ploieştiului îl demonstrează. Şi după o criză economică dură ca cea prin care am trecut noi am reuşit să mărim numărul de locuri de muncă. În acest an avem 3800 de noi locuri de muncă în Prahova, fiind cu două procente sub media şomajului pe ţară. Al doilea element pe care ar trebui să-l îndeplinească un oraş care se vrea capitală de regiune este tradiţia universitară puternică. Încă în România nu există o universitate comparabilă cu cea din Ploieşti, care a educat pentru 38 de ţări miniştrii, prim-miniştrii. Chiar şi preşedintele Chinei a studiat la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. În al treilea rând, trebuie să ai o oarecare pecete istorică. Nu cred că undeva, în Muntenia, mai există un oraş creat de Mihai Viteazul. A încerca să nu pui reşedinţa regiunii la Ploieşti este o nebunie. Nu poţi să pui reşedinţa în alte oraşe care au fost vremelnic capitale dar care nu au reuşit să îşi ocrotească domnitorul şi nu au mai avut parte de dezvoltare. Avem şi exemple: Curtea de Argeş, Câmpulung Muscel, Târgovişte şi puteam continua. Mihai Viteazul este simbolul unităţii naţionale, iar Ploieştiul a cinstit prin modul în care s-a dezvoltat memoria aceluia care l-a întemeiat. Dovadă stă faptul că astăzi Ploieştiul este unul dintre marile oraşe ale României şi de ce nu unul dintre oraşele importante ale Europei. Este capitala petrolului mondial. Aici am avut prima rafinărie din lume şi este locul în care avem însumate aproape toate tipurile de energii convenţionale pe care le-a utilizat omenirea până la utilizarea de astăzi a energiilor regenerabile.

De unde atâtea pasiuni, de ce stârneşte Ploieştiul atâta invidie? E atât de greu să accepţi că Ploieştiul merită să fie capitală regională?

Întotdeauna România a fost aşa. Boala României este că divizarea ei de către Traian în anul 106 sau imediat după în trei provincii a dus la distrugerea sentimentului de coeziune naţională. Practic naţiunea dacă a dispărut, deşi ea exista în România. Ea a dispărut şi ca naţiune pentru că a fost dusă în derizoriu coeziunea naţională, încât am ajuns să ne numit olteni, munteni, dobrogeni, basarabeni. Trebuie să revenim la sentimentul de mândrie naţională. Dacă fiecare dintre noi şi-ar da seama de rolul şi locul unei regiuni istorice în formarea poporului român, această capitală nu poate fi decât la Bucureşti sau la Ploieşti. Nu există alt oraş mai central între Cetatea de Floci, respectiv Vadul Oii de azi, şi Piteşti, decât Ploieşti sau  în cel mai rău caz Bucureştiul. Dar, Bucureştiul va primi statutul de capitală europeană nu se poate ca instituţiile regionale să funcţioneze acolo. Logic este să funcţioneze la Ploieşti. La distanţă mică de principalul aeroport al ţării, situat pe DN1, pe autostradă, într-o zonă care cuprinde majoritatea formelor de relief şi nu putem glumi tot timpul cu orgoliile, râgâielile şi fanteziile bolnăvicioase ale unor primari mărunţi de prin Piteşti, Târgovişte,Slobozia sau din alte părţi.

Sunteţi unul dintre artizanii proiectului de regionalizare. Când va deveni realitate această regionalizare?

Noi vom publica harta regiunilor României din 1938. Se numeau atunci ţinuturi şi erau conduse de un rezident regal. Noi făceam parte din Ţinutul Bucegi. Bucegii nu sunt nici la Piteşti, nici la Teleorman, nici la Ialomiţa. Şi Caraimanul şi Bucegii sunt aici. Şi atunci erau orgolii mai ales că primul ministru Brătianu era de la Argeş. Toată lumea şi-a dat seama că faima şi adunarea aurului negru, a vinurilor roşii şi a turismului în acelaşi teritoriu dă dreptul Ploieştiului să fie reşedinţa ţinutului. Cinci direcţii regionale sunt deja la noi arată că şi orientările comisiei academice şi a Guvernului se îndreaptă către Ploieşti.

Câte regiuni vom avea până la urmă?

Vor fi 9 regiuni, pentru că uitându-mă pe harta veche şi Dobrogea era un ţinut. Una dintre ele va fi capitala ţării.

Asistăm la o adevărată goană după fondurile europene. Câţi bani v-aţi propus să aduceţi în Prahova?

Una din principalele surse de finanţare sunt fondurile europene. Suntem în derularea unor proiecte în valoare totală de 430 de milioane de euro. Prelungirea termenului pentru absorbţia fondurilor, deoarece au fost prost gestionate de Guvernul Boc, ne-a dat şansa să putem ajunge la cât mai mulţi bani europeni. Am fost recent în Polonia, ţară nominalizată ca având cel mai bun grad de absorbţie a fondurilor europene. Am rezolvat problema corecţiilor care aruncase în haos economic o serie de localităţi din România. În Polonia corecţiile sunt preluate de către guvern şi la fel va fi şi la noi. Vom termina toate programele. Mai avem de semnat două contracte de execuţie la programul HidroPrahova. Un contract pe deşeuri şi două proiecte pe Polul Naţional de Creştere. Pe fondurile de reabilitare a trecutului istoric ne confruntăm cu nişte şmecheri care tot contestă licitaţia de la Conacul Pană Filipescu. Una dintre măsurile legislative pe care o voi cere la pregătirea sesiunii parlamentare va fi aceea de a sancţiona pe cei care încurcă licitaţiile cu minim 20% din valoarea proiectului în cazul în care pierd licitaţia respectivă. Nu e normal ca toţi cei cu o roabă şi cu două târnăcoape să aibă pretenţii de mari constructori.

Ştim că aveţi multe proiecte de viitor, unele deja începute. Cum va arăta judeţul Prahova peste câţiva ani?

Vom introduce apă pe ţeava de la Valea Doftanei până la Vărbilău, vom duce apa până la Bătrâni în săptămânile viitoare. Am creat condiţii ca toate localităţile din Prahova să aibă alimentare cu apă. Am creat condiţii pentru marile lucrări de canalizare rurală. Ultimele săptămâni au arătat că îmi continui ideea de scoatere a Ploieştiului din încercuire. Rezolvarea unei circulaţii moderne, aerisite este soluţia pentru o capitală de regiune. Vom începe lucrările la pasajul de la DN 102, accesul spre Plopeni-Slănic. Încep lucrările la pasajul de la Gara de Vest, va începe Podul de Lemn anul viitor. Voi găsi soluţia pentru a lărgi intrarea din zona Podul Înalt. Am semnat cu Primăria Blejoi ca accesul pe la hipermarketul Real să se facă direct în DN1. Cât despre pasajul spre Parcul Industrial Ploieşti îl voi lărgi la patru benzi, nu aşa cum au făcut nişte miopi care se pot lua de mână, unul era primarul Ploieştiului şi unul preşedintele Consiliului Judeţean. Nu au fost în stare să respecte un proiect aprobat cu patru benzi. Şi astfel Ploieştiul va începe să semene a reşedinţă de regiune. Trebuie să spunem şi despre internodalele de călători, în limbajul vechi Autogara Sud, Autogara Nord, etc. Oamenii îşi vor putea lăsa maşinile în parcări mari păzite şi gratuite. La intrarea în München este o parcare de 24.000 de locuri. Oamenii iau metroul, tramvaiul, troleul şi merg în orice zonă din oraş au nevoie. Aşa va fi şi la noi. Va trebui să învăţăm să lăsăm maşinile la periferie şi să utilizăm mijloacele de transport în comun.

Mai trebuie să vorbim despre Barajul Azuga, magistrala de apă Ploieşti-Mizil, pentru a rezolva zona de Est a judeţului. Şi vor fi multe alte lucrări importante care vor face faimă şi onoare judeţului nostru.

Aţi lansat conceptul „Să ne luăm ţara înapoi”. În cât timp va deveni realitate?

Conceputul „Să ne luăm ţara înapoi” a fost început împreună cu prietenul meu Valeriu Matei în 1990, în 31 martie. Au fost suişuri şi coborâşuri. Putem spune că astăzi am intrat în linie dreaptă. Interconectăm reţeaua de gaze, reţeaua energetică va fi legată printr-o linie de 400 KW între România şi Moldova. Guvernul a aprobat construirea a noi poduri peste Prut, atâtea câte au existat în România Mare şi atunci erau 11. Astăzi avem doar şase. Dincolo de aceasta Institutul Cultural Român nu mai cultivă la Chişinău opera lui Lev Tolstoi, un mare romancier de altfel. Cultivă operele lui Eminescu, Haşdeu sau alţi autori care au dus faima şi cultura poporului român.  De aceea am convingerea că de la 1 martie 2013, când am plantat primul pom din proiectul „Eroii, veşnic vii” (acum sunt plantaţi peste 300 de mii de arbori) ţara este pregătită să se regăsească. Reluarea ţării înapoi, din punct de vedere istoric, cultural, spiritual, integral este o problemă de ani, Eu cred că în 2018 vom fi un singur stat, cu harta României Mari, din Nistru pân’ la Tisa.

Credeţi că noua abordare de apropiere cu Moldova a preşedintelui Traian Băsescu vă ajută în acest demers? Cum vi se pare discursul preşedintelui în această problemă?

Mi se pare pozitiv. Poate că discursul său a fost sugerat de oameni ca mine.

Aţi accepta şi prezenţa preşedintelui Băsescu în aceste demersuri de recuperare a României Mari?

Dacă cineva ar avea puterea să recunoască, ar recunoaşte (iar persoana respectivă a fost al treilea om în stat), că una dintre primele idei pe care le-am transmis către Preşedinţia României în 2006 a fost aplecarea spre problema Republicii Moldova şi reintegrarea ei în spaţiul spiritual al devenirii noastre ca ţară. Regret că nu s-au îndeplinit şi problemele economice, dar iată că acum am reuşit să aducem la conducerea României un grup de parlamentari tineri care, după ce au ascultat de la istorici conceptul îl desăvârşesc. Am convingerea că ne luăm ţara înapoi. Şi apreciez pozitiv şi ceea ce face în această direcţie preşedintele ţării.