Ştefan Guzu este un român care şi-a împlinit visul de a fi poliţist în Germania şi care, datorită inimii sale mari şi a implicării în tot felul de proiecte sociale, a câştigat încrederea nemţilor. Oamenii l-au ales, anul acesta, primar în comuna Ivenack, unde vieţuiesc cei mai bătrâni stejari din Europa. Printre atuurile lui Ştefan Guzu s-au numărat apropierea de comunitatea care l-a ales şi proiectele pe care le pregăteşte pentru comuna Ivenack.
Guzu are 47 de ani şi provine din cea mai numeroasă familie din comuna bistriţeană Poiana Ilvei, o localitate pitorească de munte de la poalele Rodnei. Ştefan Guzu este al patrulea dintre cei 13 copii. Tatăl său, pe care îl cheamă tot Ştefan, are acum 67 de ani şi este mândru de cei nouă băieţi şi de cele patru fete care i-au dăruit, în total, 17 nepoţi. Aproape 50 de ani a muncit la cariera de piatră din comună. Niciunul dintre cei 13 copii nu l-a urmat la cariera de piatră, pentru că domnul Guzu a ţinut ca toţi să înveţe carte. Şapte dintre copiii săi s-au stabilit în alte ţări: trei în Italia, doi în Anglia, unul în Spania şi unul în Germania. Şase dintre copii încă se mai află în ţară: unul la Timişoara, iar cinci - în localităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud.
Ştefan Guzu junior a plecat prima dată în Germania în iarna lui 1992, pe când avea doar 25 de ani. A cerut azil politic, însă după doi ani i s-a respins cererea şi a fost nevoit să se întoarcă. Înainte să ia calea străinătăţii, Ştefan era angajat al Regionalei CFR Iaşi ca simplu muncitor şi se ocupa de lucrări poduri şi alte construcţii. În 1994 s-a întors în Germania. Divorţat de femeia cu care avea două fete (pe atunci în vârstă de doar câţiva ani), Ştefan Guzu cunoaşte o nemţoaică de care se îndrăgosteşte şi cu care se căsătoreşte în 1996. Soţia refuză să vină şi să locuiască în România, iar bărbatul se vede nevoit să se adapteze într-o naţie care nu-i privea pe români cu ochi buni şi care credea despre ei că sunt oameni care mai degrabă comit fărădelegi.
În 1992, când a ajuns prima dată în Germania, românul nu ştia o boabă de germană. În 1996 vorbea destul de bine, dar nu suficient de bine încât să poată termina Şcoala de Subofiţeri. Reprezentanţii instituţiei de învăţământ au fost înţelegători şi i-au oferit inclusiv cursuri de limbă.
Au urmat cursuri de specializare, dar şi Şcoala de Ofiţeri pe care a terminat-o cu succes. Noua diplomă l-a ajutat să aibă funcţii de conducere din 2004 încoace - şef de cabinet, ofiţer de presă, dar şi şef de tură la poliţia de autostradă, funcţie pe care o îndeplineşte şi în prezent.
Alegerile au avut loc, anul acesta, pe 25 mai, odată cu alegerile europene.
Candidaţi pentru fotoliul de primar al comunei Ivenack au fost românul Ştefan Guzu şi neamţul Lüker Roland, ambii fără să aibă în spate vreun partid. Dintre cei 747 de cetăţeni cu drept de vot s-au prezentat la urne 455 de nemţi. 265, adică aproximativ 58,6%, i-au acordat votul românului, în timp ce Lüker Roland a fost votat de numai 187 de persoane.
Românul recunoaşte că atitudinea sa l-a ajutat să ajungă primar. „Prietenii îmi spun mai în glumă, mai în serios, că sunt mai neamţ decât nemţii”, completează Ştefan. Tot germanii i-au permis bistriţeanului să îşi îndeplinească visul şi să devină om al legii, după ce Poliţia Română îl respinsese pe motiv că este daltonist.
Care e programul zilnic al lui Ştefan Guzu? După 8 ore petrecute la secţia de poliţie, Ştefan Guzu ajunge la Primărie, unde este ajutat de 8 consilieri, cărora le-a trasat sarcini exacte. Primarii comunelor cu mai puţin de 5.000 de locuitori sunt numiţi în Germania „onorifici” şi li se permite să aibă şi alte job-uri în acelaşi timp. De asemenea, aceştia sunt plătiţi cu sume simbolice, care nu le permit să se întreţină.
La ultimul recensământ, comuna germană Ivenack, situată în nord-vestul Germaniei şi compusă din 6 sate, număra abia 800-900 de locuitori. Castelele vechilor nobili nemţi şi vestiţii stejari milenari din Ivenack, despre care se spune că sunt cei mai vechi din Europa, atrag anual în jur de 50.000 de turişti din toate colţurile Germaniei şi nu numai.
Cel mai bătrân şi viguros stejar care poate fi găsit la Ivenack are 1.200 de ani. Circumferinţa sa are 11 metri, iar dacă ar fi tăiat, cei 180 de metri cubi de lemn rezultaţi ar încăpea în două camioane de mărime medie.
Stejarii milenari de la Ivenack au rezistat de-a lungul timpului şi datorită parcului de căprioare creat în secolul al XVIII-lea. În anii 1900 mai existau 11 stejari milenari, iar acum mai sunt doar şase. Alături de aceşti şase stejari mai sunt câţiva „mai tineri“ - cu vârste cuprinse între 300 şi 500 de ani.
SURSA: ADEVARUL.ro
