FaceApp a redevenit un fenomen. După ce în 2017 a avut prima gură de glorie, în 2019 îmbătrâneşte oamenii şi, eventual, colectează totul despre ei. E un fenomen viral al internetului şi grijile faţă de confidenţialitate sunt pe măsură. Ce facem de aici înainte?

Nu e niciun secret că datele noastre sunt permanent colectate de site-urile şi aplicaţiile pe care le folosim zilnic. FaceApp este noua senzaţie de pe internet. Fenomenul pare să fi ieşit puţin de sub control şi arată o problemă mai mare cu care ne confruntăm, zilnic, pe internet.

FaceApp a făcut Facebook să fie plin de oameni bătrâni

Chiar dacă nu am folosit aplicaţia FaceApp, am văzut cu toţii cum reţelele sociale au fost inundate cu imagini ale prietenilor noştri cu riduri, păr alb şi barbă.

FaceApp a fost creată în Rusia şi foloseşte o formă de inteligenţă artificială pentru a îţi permite să-ţi schimbi aspectul în fotografii, cu nişte rezultate destul de impresionante. Aplicaţia nu este una nouă. A devenit virală încă din 2017, însă şi-a recâştigat popularitatea acum, prin filtrul pe care îl poţi aplica pe o fotografie de-a ta ca să vezi cum vei arăta la bătrâneţe.

Peste 150 de milioane de utilizatori Android au descărcat FaceApp de pe Google Play. Aplicaţia se află în topul celor mai bine cotate aplicaţii de pe iOS în 121 de ţări. Toţi aceşti utilizatori nu au fost însă conştienţi de semnele de întrebare care se ridică în ceea ce priveşte felul în care aplicaţia le foloseşte datele personale.

Numărul uriaş de utilizatori care au ales să-şi schimbe înfăţişarea cu ajutorul FaceApp arată încă o dată felul în care ne raportăm la lucrurile de pe internet şi cât de puţin suntem educaţi în ceea ce priveşte securitatea online.

Ce face aplicaţia cu informaţiile pe care le are despre noi?

Răspunsul se află chiar în textul termenilor de utilizare, cu care toţi utilizatorii FaceApp au fost de acord înainte să înceapă să-şi editeze pozele. Pe scurt, odată ce bifezi căsuţa respectivă, compania are permisiunea să deţină şi să dea mai departe toate datele pe care i le furnizezi.

Astfel, are licenţa să „folosească, reproducă, modifice, adapteze, publice, traducă, creeze lucrări derivate, distribuie şi afişeze public” toate datele pe care le colectează: de la nume, username, la fotografiile pe care le încarci în aplicaţie. Partea şi mai proastă e că aplicaţia are dreptul să le şi vândă mai departe, oricui ar fi interesat de acestea.

Bineînţeles, creatorii aplicaţiei neagă aceste acuzaţii. Aceştia recunosc că fotografiile utilizatorilor sunt încărcate în cloud, însă susţin că totul este pentru o mai uşoară utilizare. Astfel, cei care folosesc FaceApp nu ar mai fi nevoiţi să încarce de fiecare dată o fotografie în aplicaţie. Creatorii neagă şi faptul că datele tale sunt vândute terţilor.

Gravitatea problemei a fost recunoscută şi la nivel înalt. Un senator american susţine că FaceApp reprezintă o problemă de securitate naţională şi un risc major în ceea ce priveşte confidenţialitatea. Acesta a solicitat FBI-ului să lanseze o investigaţie în acest sens.

De asemenea, politica de confidenţialitate a aplicaţiei nici măcar nu ar fi în conformitate cu legea GDPR din Europa.

Fenomenul de acum e şi un exemplu al lipsei alfabetizării digitale

Zilnic, oamenii sunt păcăliţi într-un fel sau altul pe internet. În primul rând, din cauza lipsei de scepticism de care dau dovadă în mediul online. Luăm de bune majoritatea ofertelor incredibile care ne ies în cale pe site-uri, dăm click-uri pe orice link ne atrage atenţia şi descărcăm fişiere din surse care mai de care mai îndoielnice.ar poate printre cele mai des întâlnite modalităţi prin care ne facem rău singuri pe internet este bifarea „în orb” a unor politici de confidenţialitate. La fel cum este şi cazul FaceApp.

Există şi anumite limite în acest sens, peste care putem trece cu greu.

În medie, un utilizator al internetului ar avea nevoie de 25 de zile întregi pe an numai pentru a putea trece prin toate politicile de confidenţialitate ale site-urilor pe care le vizitează şi ale aplicaţiilor pe care le foloseşte.

Nu ajută nici că limbajul este unul dificil de înţeles, cu termeni de specialitate greu de desluşit. Iar cei care scriu aceste politici de confidenţialitate folosesc în mod intenţionat o exprimare cât mai vagă, pentru a putea evita eventualele probleme cu legea. De asemenea, nici nu prea învăţăm din greşeli.

Să luăm exemplul Facebook.

Foarte puţini dintre noi au renunţat complet la utilizarea reţelei sociale, chiar dacă aflăm zilnic noi modalităţi prin care ne colectează datele fără să ştim.

De asemenea, şi scandalul Cambridge Analytica a pornit de la o chestie inofensivă. Un simplu test de personalitate a ajuns să fie motivul pentru care datele a 87 de milioane de oameni au ajuns în mâinile nepotrivite. În ciuda acestui fapt, probabil nu te-ai gândit de două ori când ai descărcat FaceApp.

De ce nu ne pasă suficient de datele personale

Ca simpli utilizatori ai internetului, e dificil să conştientizăm cât de importante sunt de fapt aceste date personale şi cât de mari sunt riscurile.

Înainte de internet, conceptul de intimitate era unul simplu. Dacă erai singur la tine acasă, ştiai garantat că nimeni nu te poate urmări. Intimitatea a scăzut odată cu evoluţia mediului online, iar acum nu ştii niciodată dacă eşti sau nu spionat prin camera de la laptop sau dacă adresa ta de mail ajunge pe mâini nepotrivite atunci când te abonezi la un newsletter pe un site întâmplător.

Pentru unii, sentimentul nu s-a schimbat odată cu tehnologia. Iar pentru că nu pot vedea cu proprii ochi cum datele le sunt colectate, înseamnă că acest lucru nu există.

Deşi nu ne putem lipsi de el, internetul nu e deloc un loc sigur. Modalităţile prin care putem avea totuşi parte de o experienţă ceva mai puţin lipsită de riscuri online sunt destul de multe, iar prudenţa şi scepticismul sunt printre cele mai bune arme pe care le avem pentru folosirea în siguranţă a internetului, fără să ne trezim că datele noastre ajung pe mâinile ruşilor.