Cine vrea să simtă viaţa ca pe Marte poate face o călătorie în aridul Kazakhstan. Stepele întinse şi uscate i-au convins şi pe cei de la NASA să asambleze acolo cosmodromul Baikonur. Locul a fost folosit şi de Uniunea Sovietică când au lansat în spaţiu prima rachetă cu Yuri Gagarin la bord, în 1961.

În cei aproape 60 de ani care au trecut, Baikonur a devenit un spaţiu modern de lansare şi are şi un oraş în care locuiesc cei care lucrează la proiectele spaţiale, relatează Newsweek.

Baikonur scrie din nou istoria. Pe 28 martie, o navă Soyuz a fost lansată de pe cosmodrom. În ea se aflau doi astronauţi: americanul Scott Kelly şi rusul Mikhail Kornienko. Misiunea lor: să vadă cum funcţionează organismul uman într-o călătorie prelungită pe Planeta Roşie.

Au mers şase ore în jurul Pământului într-un timp care ar lega Bucureştiul de Vaslui cu trenul interregio, adică vreo şase ore şi apoi au docat nava în Staţia Spaţială Internaţional, la 200 de mile pe orbita Pământului.

După două zile, administratorul NASA Charles Bolden şi consilierul pe ştiinţă a preşedintelui Obama l-au întâmpinat pe Kelly la Staţia Spaţială Internaţională. Staţia va fi casa lor pentru un an, într-un laborator orbital de mărimea unei case cu şase dormitoare. Şi asta se numeşte “misiunea de un an”, ultima din seria proiectelor pentru Marte. Ambii astronauţi numără în cariera lor în jur de 180 de zile petrecute în spaţiu, în alte expediţii. Nu sunt nici primii care au petrecut un an în afara Pământului. Între 1987 şi 1995, patru cosmonauţi ruşi au stat în Mir space station, în perioade diferite.

Dar nimeni nu vrea să mai înscrie încă un record, ci pur şi simplu să se facă cercetare. Provocările sunt multe: să le furnizezi cosmonauţilor mâncare bună, să reduci riscurile de radiaţii şi să-i menţii în formă. Iar o misiune adevărată pe Mart ear dura 30 de luni, mult mai mult decât au testat cercetătorii până acum.

Observaţiile după primele şase luni în spaţiu arată că oasele şi muşchii scad, sistemul imunitar se dă peste cap, arterele se subţiază, vederea se strică. Ce se întâmplă după acest interval de timp, nimeni nu a testat.

Condiţiile în spaţiu s-au schimbat: nu mai există dormitorul comun, ci spaţii separate unde membrii echipajului să doarmă şi birouri mai izolate, cu două locuri şi ferestre mari unde aceştia au privelişti uimitoare.

Cei doi nu vor fi singuri în spaţiu. Vor veni pe rând alţi cosmonauţi care vor sta cu ei între zece zile şi şase luni.