Petrolul a mai câştigat cu 3-0, pe Ilie Oană, în această ediţie de campionat, dar nu a mai făcut-o niciodată aşa cum a făcut-o cu FC Botoşani. A fost meciul perfect pentru Petrolul. Fiecare dintre cei 14 fotbalişti care au fost pe teren în galben şi albastru a jucat foarte bine, inclusiv Manasse!

A fost un festival ofensiv, acel fotbal şampanie pe care Petrolul a arătat că poate să-l joace, când el este gândit de o asemenea manieră. Neîncorsetată în rigorile tactice, echipa asta este capabilă să facă spectacol la cel mai înalt nivel, pentru că are calitate tehnică. Să treci în revistă toate ocaziile imense, în situaţii de unu la unu cu portarul advers, pe care Petrolul le-a ratat în acest meci câştigat cu 3-0 ar însemna să fierbi apa minerală! Nici nu mai are rost să te gândeşti la cât de mult s-a ratat, pentru că o va face, probabil, Toto Tamuz, campion cu Botoşaniul!

Teixeira a deschis balul, apoi Mutu şi Marinescu au punctat, la indigo, din penalty, la meciul revenirii lor în echipa petrolistă. De remarcat faptul că Mutu i-a dat mingea lui Marinescu pentru a-i acorda o revenire cu gol, mult aşteptată, dar şi gestul superb al lui Geraldo, la finele meciului, atunci când, în timp ce acorda un interviu, Marinescu a primit pe braţ banderola de căpitan, de la fundaşul portughez. Un meci pefect, în care oaspeţii nu au avut şanse, în care totul a părut simplu şi în care plăcerea de a juca a fotbaliştilor Petrolului a ieşit la iveală ca puiul din găoace.

A fost primul meci al Petrolului în care Răzvan Lucescu a dat senzaţia că a avut lângă el, pe bancă, spiritul lui Ilie Oană, imensul antrenor al Ploieştiului, decedat în urmă cu 21 de ani şi o zi. Primind liber la exprimare, petroliştii au decis să încalţe ghetele de fotbal, lăsându-le botoşănenilor doar nişte botoşei, ca să nu strice gazonul stadionului care-i poartă numele ”Americanului”.