Nu ştiu dacă este o întrebare valabilă doar pentru petrolişti. Mai degrabă, pentru toţi aceia care apreciază realist fenomenul fotbalistic. Juan Angel Albin a arătat şi în acest retur de campionat că este, cu adevărat diamantul din spatele „Briliantului”, aşa cum anticipam încă din 21 ianuarie (vezi articolul  aici). Fără să fi făcut pregătirea de iarnă cu echipa, uruguayanul fiind accidentat în cea mai mare parte a acelei perioade, Albin a devenit cel mai bun marcator al Petrolului, deşi nu evoluează ca atacant. Are un simţ aparte în jocul care contează în ultima treime, între linii, acolo unde se face diferenţa. Mai mult, ca un fotbalist călit în meciurile din Primera, el ştie unde trebuie să apară şi pentru a filtra baloane, dar şi pentru a finaliza. Aceia care i-au urmărit cu atenţie jocul, au putut remarca lesne faptul că nu se sfieşte să „bage alunecări”, dar şi faptul că îi place duelul, el şi Teixeira fiind fotbaliştii Petrolului care nu se tem să intre în adversari, cum se spune.

Un alt element distinctiv în jocul lui Albin, până acum, a fost faptul că a câştigat cele mai multe dintre duelurile aeriene în care a fost implicat. Fără să fie un jucător cu talie, Albin are o detentă impresionantă, dar, mai ales, îşi alege perfect momentul în care să sară, pentru a atinge balonul.

Dacă la toate aceste calităţi mai adăugăm şi faptul că este un executant foarte bun al loviturilor libere, întrebarea din titlu devine şi mai justificată.

Sigur, unii vor spune că are momente când dispare din joc. Este adevărat, dar jucătorul, fără a fi pregătit fizic 100%, dispare din joc în special atunci când echipa se apără. În schimb, în mai toate acţiunile de atac ale Petrolului, Albin este acolo. Pentru că el acolo a fost obişnuit să facă diferenţa, în ultima treime. Ultimele realizări ale sud-americanului au venit la meciul de ieri, cu Săgeata: un gol superb, după o pasă a lui Teixeira, şi o pasă de gol pentru Priso.