Câţi dintre români vor cu adevărat graţierea lui Gică Popescu? Când aud replici de genul “Pentru astfel de cazuri există graţierea!” realizez, o dată în plus, cât de departe suntem de normalitate. Se înghesuie politicienii să se alăture ideii de graţiere ca muştele la rahat. Au simţit că este o chestie de populism crunt şi o aplică. Aşa cum au aplicat în permanenţă astfel de strategii.

Graţierea pentru Popescu este o aberaţie. Doar pentru că a jucat fotbal, bine, ce-i drept, nu e cazul ca omul să fie graţiat.

Pe Constanţa Fodor, dintr-un sat aflat în apropiere de Oradea, nu a graţiat-o nimeni după ce a furat produse alimentare dintr-un magazin, pentru că nu mai avea ce să le dea celor patru copii să mănânce. Pentru că nu a jucat fotbal, pentru că nu a avut vizibilitatea lui Popescu, a ajuns la puşcărie, pe bună dreptate, iar copiii au ajuns în centre de plasament. Pentru Popescu, însă, care nu stă în drum, ca să spun aşa, sare lumea de fund în sus că e un simbol naţional. Este, din păcate. Dar este şi un infractor dovedit.

Am mai auzit şi chestia aia că a avut ghinion că judecătoarele nu erau microbiste. Adică, dacă era judecat de microbişti, idolul Popescu era tratat altfel, dar după aceleaşi legi? Nu îmi amintesc faptul ca la admiterea în magistratură să se dea vreo probă legată de noţiuni fotbalistice.

Graţierea lui Popescu nu poate avea loc. Ar fi ca şi cum Nadia Comăneci s-ar apuca să facă milioane de euro, în mod illicit, şi, dacă ar fi prinsă să recunoscă, să dea banii înapoi şi să ştie că va fi graţiată, că e simbol naţional. Şi, să-mi fie cu iertare, nu prea se compară performanţele ei cu ale lui Popescu.

E sfidător doar faptul că unii se gândesc la graţiere. Şi eu l-am apreciat pe Popescu pentru ceea ce a făcut în fotbal. Dar asta nu înseamnă că, doar pentru asta, ar trebui să aibă tratament preferenţial în faţa legii. Ăia de la Calafat, săracii, se gândesc la faptul că dacă va fi graţiat Popescu, acesta le va fi recunoscător. Financiar, fireşte! Politicienii se gândesc doar că mai câştigă simpatizanţi. Să zicem că sunt motivaţii de doi lei pentru a te da pe toboganul graţierii. Ceilalţi, care nu sunt în aceste categorii, ce motivaţie au? Că le e milă? Penibil, şi refuz să cred că în ţara asta există doar miloşi, fricoşi, parşivi sau dezinteresaţi. Mama ei de graţiere!