Este foarte greu de digerat o înfrângere precum aceea pe care handbalistele din naţionala lui Tadici au suferit-o cu Polonia. Exista o singură variantă pesimistă înainte de optimile de finală ale Campionatului Mondial, una în care România putea fi eliminată de modesta echipă a Poloniei doar dacă s-ar fi bătut singură. Şi asta s-a întâmplat. Cele 10 minute de vis din finalul partidei cu Ungaria, din grupe, s-au transformat în 10 minute de coşmar, în finalul jocului cu Polonia. Cu patru goluri avantaj la pauză, România era în grafic pentru a-şi atinge obiectivul, calificarea în sferturile de finală. Din păcate, ca de atâtea ori în meciurile care contează, handbalistele noastre au intrat într-un vid de concentrare şi au permis unei modeste echipe polone să vină ca un tăvălug şi să câştige meciul. A fost un rezultat care a durut şi mai mult ţinând cont de evoluţia scorului.  Pentru că e al naibii de greu să pierzi un meci decisive atunci când ai un asemenea avantaj la pauză. O calificare care părea atât de aproape a fost spulberată de o neglijenţă condamnabilă. Nimeni nu va mai ţine minte meciul cu Ungaria, toată lumea îşi va aminti eşecul penibil cu Polonia. Echipa a păcătuit, din nou, la capitolul constanţă şi a ieşit lamentabil dintr-o cursă care trebuia să fie mai lungă. Faptul că şi Muntenegru a plecat acasă nu e decât o consolare pentru alţii.