De sus, gazonul stadionului Ilie Oană zici că e bazinul Amazonului văzut din satelit. E plin de ochiuri de apă care clipesc la nocturnă, anunţând o luptă tulbure în noroi pentru puncte între echipele care au mers la braţ în insolvenţă, au fost depunctate cu câte şase puncte şi aşteaptă în bancă strigarea de la TAS care tocmai s-a amânat pentru una dintre zilele de acum şi până pe 23 decembrie.

A fost o luptă în noroi, dar nu una tulbure. Pentru că Petrolul a făcut joc bun, mult mai bun decât al celor de la CFR, mai ales în prima repriză.

Moussa, cel care-l faulta pe Zoubir în meciul precedent, a jucat acum aproape numai pentru francez, atât de mult încât a fost clar că, după păţania de la Turnu Severin, Stoichiţă i-a antrenat special pe amândoi, lucru recunoscut de tehnician la conferinţa de presă de după joc.

Din colaborarea lui Moussa cu Zoubir, Petrolul a marcat singurul gol al meciului. Zoubir i-a pasat lui Moussa, tunisianul a intrat în careu, a centrat pe jos şi aşa francezul a înscris cel de-al doilea gol al său la Petrolul.

Lupii au mai avut ocazii, mari de tot chiar, o bară a lui Moussa şi destul de multe atacuri, întregind un tablou care a fost pe placul suporterilor.

La decizii proaste de arbitraj a fost egalitate. Petrolul trebuia să primească lovitură de pedeapsă după un henţ imens comis de Lopes, iar CFR trebuia să aibă penalti la faultul comis de Porret asupra lui Beleck.  

Pe tabelă s-a păstrat doar golul lui Zoubir, iar Petrolul obţine cea de-a doua victorie în campionat, prima după 11 meciuri. Fiind aşa de rară, a fost sărbătorită cum se cuvine de jucători în vestiar, cu un pahar de şampanie sorbit pe imnul Petrolului.

Fără vreo urmă de sarcasm, este o victorie care merită sărbătorită şi care, în mod normal, trebuie să-i aducă mai aproape pe jucătorii Petrolului. Mai aproape unii de alţii.