Plecarea lui Sinescu de la Petrolul a fost mai mult provocată, nu asumată. Relaţiile dintre antrenorul ploieştean şi cuplul Tibor Selyms/Mihai Joiţa se răciseră încă dinaintea cantonamentului din Serbia. Adică de la momentul în care Sinescu a început să pună la îndoială valoarea jucătorilor aduşi de Joiţa şi acceptaţi de Selymes.

Cel mai bun exemplu este Gnohere, despre care s-a spus că ar fi mai bun ca Tamuz. Adus să fie noul golgeter, bizonul a stat mai mult la program de slăbire decât la antrenament. În cele din urmă, Gnohere a ajuns la Dinamo. Şi, la meciul cu Viitorul, a reuşit ceea ce Rednic numeşte performanţă: a câştigat 5 mingi din 6. A dat o pasă înapoi adică şi pe celelalte patru le-a deviat spre nicăieri. 

De asemenea, Bocognano reuşise să semneze contractul, dar n-a mai fost legitimat după ce s-a descoperit că a încercat să păcălească, invocând false accidentări pentru a nu juca în amicale.

Un alt exemplu este Petrişor Voinea, un transfer ciudat al Petrolului. Lupii au ales să-i ofere un contract unui jucător venit din Hong Kong, care, în Europa, a jucat numai prin ligi inferioare, la echipe obscure.

V-aţi dat seama, desigur, pe cine a deranjat Sinescu. Prin plecarea lui, Petrolul nu doar că  mai pierde încă un ploieştean din organigramă. Pierde singurul antrenor care era interesat să spună lucrurilor pe nume pentru că, pur şi simplu, este ploieştean şi petrolist.

Conform unor surse apropiate clubului, Sinescu ar fi adus la cunoştinţa conducerii opiniile sale cu privire la unii dintre jucătorii sosiţi în această vară. Cu toate acestea, şefii Petrolului au ales să-l sacrifice pe el.