A devenit un stereotip acesta cu fotbalul ofensiv pe care-l invocă antrenorul Petrolului, după fiecare meci jucat de echipa ploieşteană. Dar, după ce te faci de râs şi nu poţi să baţi lanterna roşie a clasamentui, tu, echipă care vrei să te baţi la titlu, atunci e chiar deranjant. Ca să fiu elegant în exprimare.
Mulţescu a ales să joace în 4-2-3-1 contra Oţelului, cu Astafei în banda stângă, în locul accidentatului Teixeira, cu Priso în dreapta, şi cu Marinescu în centru, lângă De Lucas. Acum, Astafei a jucat pe un post pe care nu a evoluat prea mult la Petrolul, Priso a fost catastrofal, aşa cum a fost în ultimele trei meciuri ale Petrolului, în campionat, iar Marinescu nu prea mai poate. Mai mult, s-a şi accidentat, fiind schimbat cu „ofensivul” Filip.
Evident, când ai în faţă un adversar despre care ştiai că se apără supranumeric şi tu alegi să joci cu 4-2-3-1 în condiţiile în care trei dintre jucători sunt ieşiţi din formă sau neobişnuiţi cu poziţia pe care i-ai pus nu poţi crea foarte multe ocazii. În prima parte, Petrolul a tras o singură dată pe poartă, atunci când mingea lui Tamuz a lovit bara, în minutul 8. În rest, un şut peste al lui Albin şi o lovitură de cap a lui Astafei, mingea trecând pe lângă poartă.
În partea secundă, Ipsa şi Albin, de două ori, au ratat ocazii foarte mari, dar şi Oţelul a avut şansa unui contraatac nimicitor, pe traseul Cernat- Cristea- Murgoci, ultimul şutând în Pecanha.
Cert este faptul că Petrolul a jucat slab, bulversată de aşezarea jucătorilor, de accidentarea lui Teixeira, de prea multele mingi aruncate la ghici, în careu, şi de faptul că a jucat cu un om în minus (Priso), chiar dacă el s-a aflat pe teren. În opinia lui Mulţescu, însă, Petrolul a avut ghinion, a pus presiune pe careul advers şi băieţii au avut atitudinea corectă.
Dacă fotbalul ofensiv al lui Mulţescu înseamnă că echipa marchează trei goluri în patru meciuri, dintre care trei acasă cu echipe gen Gaz Metan, Ceahlăul şi Oţelul, atunci e clar că e nevoie de alt gen de fotbal! Sau de un alt gen de ”Mulţescu”.