Nimic nu o mai poate aduce înapoi, în această lume, pe copila de 18 ani, elevă la Colegiul Naţional Mihai Viteazul, decedată ireal de devreme. Cezara Coţofană avea doar 18 ani. Era tot ceea ce îşi putea dori un părinte de la fata lui: frumoasă, deşteaptă, sociabilă, veselă!
Din păcate, era!
Dacă nimic nu o mai poate aduce pe Cezara înapoi, important este ca alţi copii să nu păţească la fel.
În condiţiile în care copilul acesta a fost de mai multe ori la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean din Ploieşti, ca o consecinţă logică a faptului că i-a fost rău de fiecare dată, de ce a trebuit ca, abia la Bucureşti, cineva să spună răspicat care era diagnosticul? Chiar nu se ştia la Ploieşti ce are fata? Chiar atât de multă incompetenţă împletită cu neglijenţă să existe la spitalul ăsta?
Răspunsul este criminal, chiar criminal, de simplu: Da!
Aceia care sunt afectaţi când se spune despre Spitalul Judeţean din Ploieşti că este Spitalul Morţii să nu uite că lucrurile chiar aşa stau la această unitate sanitară. Pe surse, am aflat că media deceselor pe zi la Judeţean este de 10! Iar pe data de 24 martie ar fi murit la acest spital 22 de persoane!
Evident, vor sări reprezentanţii Spitalului să infirme aceste informaţii, dar nu vor putea să şteargă imaginea monstruoasă pe care o are instituţia. Şi, din păcate pentru Cezara, copila de doar 18 ani de la Colegiul Mihai Viteazul, ar putea fi adevărat faptul că ea a decedat, DOAR pentru că a trăit în Ploieşti, oraşul în care diagnosticul unui bolnav se pune ori greşit, ori prea târziu!
