Putini romani, si cu atat mai putini straini, stiu ca intr-un sat din Romania, in 300 de ani a fost inregistrat un singur divort. Cum s-a ajuns la aceasta performanta e inedit.
In pitorescul Biertan, un sat transilvanean inclus in patrimoniul UNESCO, asezare inghetata parca in timp, unde oamenii se deplaseaza tot cu carute, in curtea unei biserici fortificate din secolul XV se afla o mica cladire, cu o singura incepere, potrivit BBC, care s-a deplasat in zona. Aici erau inchisi de catre preot, si cate sase saptamani, sotii care aveau probleme in casnicie.
A sta intr-un spatiu atat de mic cu o persoana cu care nu mai reusesti sa te intelegi, intr-un loc cu tavan jos si pereti grosi, in care nu se afla decat o masa, un scaun si un pat atat de mic incat pare mai potrivit pentru un copil, pat pe care nu se aflau decat o perna si o patura, poate parea un cosmar.
Insa e clar ca strategia dadea roade, din moment ce arhivele arata ca, in 300 de ani, un singur cuplu a divortat. Pentru luterani, asa cum erau locuitorii satului sibian, divortul era tabu.
Era insa permis in anumite circumstante, cum ar fi adulterul. Insa era de dorit ca, chiar si in aceste conditii, sa se incerce reconcilierea. Astfel ca, inainte de a face pasul decisiv catre divort, sotii se adresau preotului si intrau voluntar in aceasta incapere minuscula, in care erau obligati sa imparta totul.
Si, dupa cum arata arhivele, reuseau sa-si rezolve problemele. Sau doar sa cugete si sa-si dea seama ca munceau mai bine, mai cu spor, impreuna, iar familia avea ce manca in urmatorul an.
Metoda era una menita sa pastreze „vechea ordine crestina”, sa protejeze femeile si copiii. Daca un divort avea loc, sotul trebuia sa-i dea fostei sotii jumatate din avere. Daca, insa, se recasatorea si divorta din nou, cea de-a doua sotie nu mai primea nimic in momentul separarii.
BBC mai noteaza ca satul a fost populat in secolul XII de saxoni. Acestia au fost chemati in zona pentru a proteja regiunea de invadatori. Biertan a devenit un oras important din punct de vedere economic si cultural, ajungand, in 1510, la o populatie de 5.000 de oameni.
In prezent, biserica fortificata e inca centrul satului. Nu mai e privita cu atata piosenie, satenii stand adesea si band o bere chiar langa zidurile inalte de 11 metri. Camera destinata reconcilierii e folosita rar, dar sunt cupluri care ii mai trec pragul. Preotul satului, Ulf Ziegler, sustine ca, din cand in cand, unele cupluri cer voie sa se incuie acolo, in incercarea de a-si repara mariajul.
„In familiile moderne, avem din ce in ce mai putin timp pentru celalalt. Suntem mai egoisti decat stramosii nostri”, explica el. Astfel ca o asa izolare, in doi, nu poate decat sa ajute, da de inteles parintele. „Suferim de singuratate”, mai spune Ulf Ziegler.
Sursa: www.haihuin2.com
.jpg)
