COVID-19 este o boală care poate avea evoluţii imprevizibile, într-un termen extrem de scurt, avertizează medicii. Saturaţia oxigenului din sânge este unul dintre cei mai importanţi factori în monitorizarea unui pacient confirmat cu , fie el şi asimptomatic. 

Managerul Institului „Marius Nasta”, Beatrice Mahler, a explicat într-o intervenţie la Digi24 că saturaţia oxigenului se măsoară cu nişte aparate simple, care se găsesc în farmacii, sau chiar şi cu ajutorul unor aplicaţii pe smartphone. Ele pot fi folosite eficient acasă şi ne pot salva viaţa. În lipsa acestora, există, însă, şi alte mijloace, la îndemâna oricui, de a-şi verifica respiraţia.

Numărul optim de respiraţii pe minut

Dacă un pacient a fost diagnosticat cu , dar are o formă uşoară şi stă acasă, izolat, trebuie să-şi monitorizeze starea de sănătate.  Ce are de urmărit?

În primul rând, temperatura. Însă o temperatură înaltă, chiar şi de 39 de grade, NU înseamnă un risc de evoluţie severă a bolii, a explicat Beatrice Mahler.

Un parametru care însă poate să indice o eventuală evoluţie nefavorabilă este numărul de repiraţii într-un minut. În mod normal trebuie să avem 18 respiraţii într-un minut.

Când deja numărul de respiraţii ajunge la 30, avem deja o problemă care să ne facă să chemăm ambulanţa la domiciliu şi să mergem la primul spital, spune dr. Beatrice Mahler.

Când trebuie să ne îngrijorăm

De regulă, această frecvenţă respiratorie, care este cuantificabilă, se asociază cu o scădere a saturaţiei de oxigen, dar probabil că nu toţi avem la îndemână un pulsoximetru - sunt acele aparate mici, care se prind de un deget cu un clips şi care măsoară nivelul de oxigen din sânge. Sunt foarte utile, cu o menţiune: acest aparat trebuie lăsat să se stabilizeze cam un minut pentru a vedea valoarea reală a saturaţiei. Are un senzor care are nevoie de multe ori de câteva secunde pentru a monitoriza exact valoarea de oxigen cu care este încărcată hemoglobina, a explicat dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului „Marius Nasta” din Capitală.

În afară de acele dispozitive pe deget, telefoanele noi au unele aplicaţii care pot să determine această valoare a saturaţiei şi care ne permit să ne monitorizăm starea şi acasă.

Trebuie ştiut, de asemenea, că valoarea normală a saturaţiei de oxigen NU este sută la sută. Trebuie să ne facem probleme atunci când saturaţia scade sub 93 la sută şi când pulsul creşte peste 100.

Alte semnale de alarmă. Când sunăm la 112

În lipsa unor astfel de mijloace, măsurarea frecvenţei respiratorii şi a gradului de oboseală atunci când facem activităţi obişnuite ne poate fi de ajutor.

Un semnal de alarmă este atunci când începem să facem cu dificultate anumite activităţi simple, de exemplu o deplasare de 100 de metri. Sigur, dacă trebuie să stăm izolaţi în casă, nu avem cum să parcurgem 100 de metri, însă procesul simplu de îmbrăcare şi de dezbrăcare pe care îl realizăm acasă s-ar putea face cu o dificultate mult mai mare şi respirăm mult mai greu. Avem nevoie de timp să ne odihnim după ce ne îmbrăcăm sau după ce ne dezbrăcăm.

Infecţia dată de virus se repercutează prima dată asupra plămânului şi atunci o modificare a saturaţiei ne indică faptul că boala evoluează şi că trebuie să ne adresăm medicului. O saturaţie sub 93 trebuie să producă îngrijorare şi trebuie să ne determine să apelăm imediat serviciul 112 şi trebuie să spunem la telefon: am o saturaţie sub 93 - 92, 91, ceea ce va determina serviciul să trimită cât mai rapid o ambulanţă care să ducă pacientul la spital. Deci, o saturaţie scăzută, sub 93, înseamnă telefon la 112 şi prezentarea rapidă la un spital, pentru că nevoia de oxigen din acel moment trebuie să fie acordată şi trebuie să fie permanentă, a subliniat dr. Mahler.

Când apare insuficienţa respiratorie severă

„Când acest procent de oxigenare scade sub 93 la sută, în interiorul corpului nostru, proteinele care sunt sintetizate de organism ca răspuns la inflamaţie încep să ocupe acei săculeţi de aer (din plămân) şi practic oxigenul pe care noi îl introducem în organism în momentul în care tragem aer în piept nu mai reuşeşte să ajungă în sânge. Prin urmare, organele noastre nu mai sunt oxigenate eficient şi atunci apar şi alte procese care pot să ducă la deteriorarea rapidă a organismului.

Însă şi de la această saturaţie de 93 avem nişte praguri care trebuie atent monitorizate. De multe ori, colegii mei povestesc de saturaţie de 33 la sută, de 55 la sută. În momentul în care saturaţia scade sub 87 la sută, pacientul se află într-o formă de insuficienţă respiratorie severă, în care nevoia de oxigen este iminentă. De aceea şi în reportajele pe care le-aţi prezentat, din Italia, pacienţii erau ajutaţi cu butelii de oxigen acolo unde erau, pentru că cel mai important tratament este oxigenul şi trebuie administrat din primul moment”, a explicat dr. Beatrice Mahler.