Comisia Europeană a avertizat că va lansa proceduri de infringement împotriva ţărilor care refuză să primească refugiaţi care se află acum în Italia şi în Grecia.

Este clar că ţările-gazdă nu pot face faţă numărului uriaş de oameni care cer azil, mulţi dintre ei reprezentând un pericol pentru securitatea naţională. Şi atunci, se caută să se împartă „frăţeşte” necazurile.

Politica Germaniei de a primi migranţii şi refugiaţii cât de mulţi a divizat Europa. Unele ţări aflate pe ruta de tranzit a migranţilor spre Germania au ales să stopeze valul migrator, altele l-au lăsat să treacă fără o înregistrare verificată a persoanelor. Se ştie, ţara care îi înregistrează pe migranţi trebuie să îi şi păstreze. Aşa că, nefiind în politica ţărilor respective opţiunea de a primi migranţi, i-au lăsat, tacit, să treacă, după o înregistrare formală.

Migranţii, din Maroc, Somalia, Afganistan, Pakistan, Bangladesh, Iran, Irak, s-au alăturat celor ce au fugit din zonele de conflict stabilite de ONU ca generatoare de refugiaţi, anume Siria, provincia Anbar din Irak, Yemen. Cum ţinta tuturor o reprezentau Germania, Suedia, Norvegia, ţări despre care ştiau că îi primesc şi le oferă condiţii decente, nimeni nu voia să arate documentele de identitate, ca să nu fie „retrimişi” în ţările unde au fost -înregistraţi.

Mulţi dintre migranţi au minţit că sunt refugiaţi sirieni ca să treacă. Problema a intervenit când valul de migranţi amestecaţi cu refugiaţi a ajuns în ţările de destinaţie. Acolo au fost supuşi verificărilor amănunţite şi toţi care au minţit asupra identităţii şi ţării de provenienţă au fost puşi în campusuri separate, până se va lua o decizie: deportarea în ţările de provenienţă sau retrimiterea în ţările unde au fost înregistraţi în tranzit. Aceştia, migranţi din motive economice, în majoritate bărbaţi, fac probleme autorităţilor locale, prin revolte în interiorul zonei de cazare, încercând să forţeze ieşirea din lagăre. Revoltele izbucnesc chiar şi în interiorul valului migrator, refugiaţii fiind ţinta predilectă a migranţilor, din cauză că primii primesc ajutor şi li se oferă condiţii imediat ce sosesc.

Executivul european a cerut accelerarea deportărilor, în cazurile în care imigranţilor li s-a refuzat acordarea de azil. CE recomandă ţinerea lor în regim monitorizat până când se face deportarea, pentru a se înlătura riscul ca aceştia să fugă. „Este de datoria noastră să afirmăm clar că, dacă oamenii au nevoie de ajutor, îi vom ajuta, dacă nu, trebuie să se întoarcă”, a subliniat prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Austria a deportat anul trecut 10.677 de migranţi ale căror cereri de azil au fost respinse. 5.797 solicitanţi de azil refuzaţi s-au repatriat voluntar, iar restul de 4.880 au fost deportaţi, de multe ori cu avioane în regim charter. Creşterea numărului de deportări a fost evidentă în special pentru imigranţii originari din Algeria, Afganistan, Pakistan, Nigeria şi Cecenia.

Peste 13.500 de solicitanţi de azil au fost până acum relocaţi din Grecia şi din Italia, dintre care 9.600 din Grecia. Celelalte ţări europene, care s-au angajat în -septembrie 2015 să primească până la 160.000 în doi ani, găsesc tot felul de scuze să nu accepte cotele. Ungaria, Austria şi Polonia refuză în continuare să participe la acest -„program” al Comisiei Europene, în timp ce alte ţări - Cehia, Bulgaria, -Croaţia şi Slovacia - nu iau parte decât într-o măsură limitată.

„Dacă statele membre nu îşi intensifică acţiunile de relocare în scurt timp, se va face uz de  puterile conferite de tratate”, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene, făcând referire la procedurile de infringement prevăzute de Dreptul european.