După publicarea de către CCR, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) şi Parchetul General au avut reacţii rapide. DNA şi DIICOT au arătat că este nevoie de creşterea numărului de angajaţi şi de alocarea unor fonduri suplimentare. Astfel, DNA a solicitat adoptarea unei hotărâri de guvern prin care numărul de posturi să fie suplimentat cu 130, menţionând că prin aplicarea acestei decizii se impune şi „achiziţia de autovehicule şi echipamente tehnice suplimentare", toate acestea implicând cheltuieli de aproximativ 10 milioane de euro. La rândul lor, cei din conducerea DIICOT au transmis printr-un comunicat de presă că toate măsurile suplimentare care decurg din această decizie, inclusiv angajarea mai multor oameni, asigurarea pregătirii acestora şi achiziţionarea de echipamente tehnice speciale „presupun un efort bugetar de peste 20 de milioane de euro". Singura instituţie care nu spus public până acum ce cheltuieli implică încetarea colaborării cu SRI în cazul interceptărilor a fost Parchetul General, care a menţionat, însă, că a fost dispusă o analiză a eficienţei soluţiilor identificate, fapt care ar putea implica ulterior alocarea unor sume de bani suplimentare. Până acum, în total, cel puţin 30 de milioane de euro în plus de care instituţiile ar avea nevoie de la bugetul de stat pentru a reuşi să acopere golul format de anularea colaborării cu SRI în problema interceptărilor.
La scurt timp după publicarea de către CCR a motivării deciziei privind interdicţia SRI de a desfăşura activităţi de supraveghere tehnică la cererea procurorilor, conducerea DNA a transmis o reacţie oficială, explicând că hotărârea CCR va impune detaşarea, în cadrul DNA, a 130 de poliţişti, dar şi cheltuieli de aproximativ 10.415.000 euro. Această sumă, însă, a fost calculată luând în considerare ipoteza că organele de urmărire penală ar urma să utilizeze infrastructura existentă deja la nivelul SRI pentru interceptarea comunicaţiilor la distanţă. În cazul în care acest lucru nu este posibil, achiziţiile suplimentare ar determina o creştere importantă a cheltuielilor.
DNA a inclus în cheltuieli achiziţionarea de logistică pentru realizarea interceptărilor ambientale, achiziţionarea de logistică în materia interceptării comunicaţiilor, detaşarea a 130 de poliţişti şi instruirea lor, „atribuirea/ achiziţia unui sediu secundar pe raza municipiului Bucureşti în proximitatea sediului central al DNA (suprafaţă utilă de minim 1.000 - 1.500 mp şi loc de parcare pentru minim 10 autovehicule)", dar şi achiziţionarea a 30 de autoturisme.
De asemenea, conducerea DNA menţionează că pentru aceste estimări financiare „s-a avut în vedere ipoteza folosirii de către organele de urmărire penală a infrastructurii existente la nivelul SRI, pentru interceptarea comunicaţiilor la distanţă. În situaţia în care ar fi necesare achiziţii suplimentare pentru substituirea acestor echipamente, costurile ar creşte în mod substanţial, fără ca la acest moment să putem face o estimare, având în vedere că un asemenea demers nu a mai fost realizat în cadrul sistemului judiciar".
La rândul său, şi conducerea DIICOT s-a sesizat rapid, arătând, printr-un comunicat de presă, că instituţia nu deţine mijloace tehnice proprii care să permită realizarea interceptărilor, subliniid că anul trecut 60% dintre mandatele de supraveghere tehnică au fost realizate prin intermediul SRI. Ca urmare a interdicţiei formulate de Curte în direcţia SRI, conducerea DIICOT a precizat că în continuare va fi nevoie de alocarea mai multor bani de la buget pentru ca activitatea să poată să se desfăşoare în condiţii de eficienţă. În acest sens, în comunicatul DIICOT se arată că instituţia „va solicita Ministerului Justiţiei înfiinţarea serviciului tehnic al Direcţiei" fiind nevoie de 200 de lucrători de poliţie şi de o investiţie de 20 de milioane de euro. A
„Această modificare va impune achiziţia de echipamente tehnice specifice şi detaşarea iniţială a unui număr de 200 de lucrători de poliţie în cadrul DIICOT, precum şi asigurarea trainingului acestora. Aceste măsuri presupun un efort bugetar de peste 20.000.000 de euro, această sumă fiind susţinută la acest moment doar de sumele utilizate de alte unităţi specializate de parchet în acelaşi demers, sumele absolute putând fi precizate numai după un calcul judicios efectuat împreună cu specialiştii în domeniu. Precizăm că nu putem raporta la acest moment necesarul de resurse la un reper existent, deoarece Direcţia nu deţine nici un mijloc tehnic şi nici un specialist desemnat", transmite DIICOT.
„În calculul preconizat, trebuie plecat de la premisa că DIICOT nu deţine nici un mijloc tehnic de interceptare. De asemenea, în cursul anului 2015, DIICOT a dat spre exploatare un număr de peste 33.000 de mandate de supraveghere tehnică, din care 60% au fost operaţionalizate prin SRI. În consecinţă, după publicarea Deciziei CCR va fi necesară alocarea de resurse proprii ale DIICOT pentru a putea asigura în continuare eficienţa activităţii de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism", se mai spune în acelaşi comunicat.
O altă instituţie care a transmis reacţii la motivarea publicată de CCR a fost Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) care a anunţat, printr-un comunicat de presă, că a identificat soluţii pentru continuarea activităţii de urmărire penală împreună cu Ministerul Afacerilor Interne (MAI), menţionând că variantele pe care le-au găsit vor fi analizate periodic pentru a constata cât sunt de eficiente şi ce impact au asupra activităţii de urmărire penală.
Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul de Procedură Penală care reglementează supravegherea tehnică din timpul cercetării penale, mai exact articolul care arată cine execută această supraveghere (interceptări ale comunicaţiilor, înregistrări audio-video ambientale), susţinând că SRI nu are atribuţii de cercetare penală.
Curtea constată că legiuitorul a inclus, în cuprinsul art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, pe lângă procuror, organul de cercetare penală şi lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei şi a altor organe specializate ale statului. Aceste organe specializate ale statului nu sunt definite, nici în mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul Codului de procedură penală. De asemenea, norma criticată nu prevede nici domeniul de activitate specific acestora, în condiţiile în care, în România, activează, potrivit unor reglementări speciale, numeroase organe specializate în diverse domenii. Astfel, în afara Serviciului Român de Informaţii, care are atribuţii exclusiv în domeniul siguranţei naţionale, neavând atribuţii de cercetare penală, există şi alte servicii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum şi o multitudine de organe specializate ale statului cu atribuţii în varii domenii", a explicat CCR în motivarea deciziei.
Totodată, Curtea Constituţională susţine că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” apare ca fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând subiecţilor să înţeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaţa privată a persoanelor.
Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul de Procedură Penală care reglementează supravegherea tehnică din timpul cercetării penale, mai exact articolul care arată cine execută această supraveghere (interceptări ale comunicaţiilor, înregistrări audio-video ambientale).
Judecătorii Curţii Constituţionale au stabilit că articolul 142, alineatul 1, din Codul de Procedură Penală referitor la punerea în executare a mandatului, este neconstituţional. Articolul respectiv arată că „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului”, CCR stabilind că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” nu respectă Constituţia şi este neclară.
