Lupta politică între partide se purta, la sfârşitul secolului XIX, cu toate armele posibile. Un exemplu elocvent este o fântână arteziană din Ploieşti care îl reprezenta pe titanul Atlas gol. Amplasată în zona centrală a oraşului, unde erau şi cluburile partidelor, statuia pe sistem rotativ era un fel de „busolă“ politică, fiind întoarsă cu dosul, în funcţie de rezultatul alegerilor, către partidul aflat în opoziţie

În jurul anului 1880, zona centrală a Ploieştiului avea o cu totul altă arhitectură şi sistematizare a străzilor. Eforturile administraţiilor locale de a înfrumuseţa oraşul s-au concretizat în această perioadă şi într-o Grădină Publică ce se întindea, potrivit istoricului ploieştean Ioan Groşescu, din faţa actualului Hotel „Prahova”, spre clădirea vechiului Tribunal şi până la colţul Bulevardului Castanilor, vizavi, oarecum, de Poşta Centrală din prezent. Zona verde a fost amenajată cu bănci, alei şi vegetaţie diversă, dar, mai ales, cu o fântână arteziană care îl reprezenta pe titanul Atlas gol şi încordat în efort, care ţinea în spate nu bolta cerească, ca în Legendele Olimpului, ci un bazin din fontă, din care ţâşnea apa.

Frumoasa grădină în care cânta fanfara a fost îndrăgită imediat de ploieşteni, dar nuditatea lui Atlas a fost subiect de glume în respectiva perioadă şi a devenit şi un „instrument“ politic al unei epoci în care perindarea la guvernare şi la conducerea oraşului se succeda într-un ritm mult mai alert. Amplasată în zona centrală a oraşului, statuia lui Atlas era şi în vecinătatea cluburilor principalelor partide politice – conservatorii şi liberalii, dar şi a caselor locuite de protipendadă, astfel că rivalităţile din campaniile electorale erau taxate după alegeri prin întoarcerea statuii lui Atlas, cu fundul, către sediile perdanţilor. Politicenii vremii de sfârşit de secol XIX şi început de secol XX au speculat astfel construcţia statuii pe sistem rotativ pentru a-şi sâcâi rivalii, asumându-şi un comportament similar în perioadele când nu erau la conducerea oraşului

În perioada interbelică, Grădina Publică unde era amplasată statuia lui Atlas a fost desfiinţată într-o singură noapte, pe fondul creşterii traficului auto şi în ciuda unei opoziţii vehemente a ploieştenilor. După ce a servit zeci de ani intereselor politice, statuia din bronz a lui Atlas a intrat într-un anonimat total. A fost mutată în zona unde în prezent este Oborul ploieştean, pe locul actualei benzinării Moll. În anii ’60-’70, statuia a dispărut fără urmă, furată sau cu aceeaşi soartă ca a monumentului lui Carol I, din Bucureşti, care a fost topit de comunişti. Viitorul ar putea suna, însă, bine. Autorităţile locale din Ploieşti au vehiculat ideea refacerii statuii lui Atlas, pe baza fotografiilor de epocă. David Buzgar Dagaro, un cunoscut sculptor român stabilit în Spania şi-a manifestat dorinţa de a realiza statuia lui Atlas exact aşa cum era la începutul secolului trecut. „Ne-am dori să realizăm acest proiect. Statuia lui Atlas merită acest efort pentru semnificaţia pe care a avut-o în viaţa oraşului. Dacă se va concretiza, probabil că o vom amplasa într-un parc din zona de est a oraşului“, ne-a spus Iulian Teodorescu, primarul interimar al Ploieştiului.

SURSA: Adevarul.ro